Sunt atât de frumoase, de delicate. Albastrul lor te face să crezi că Cerul a cernut pe pământ mii de picături strălucitoare din albastru acestui nesfârşit firmament al lumii…
Cum să uiţi atâta frumuseţe? Ea grăieşte despre minunile Creatorului mai bine decât ar putea să o facă oamenii vreodată prin cuvinte…
Lacrimioarele si florile de “nu-ma-uita”… preferatele mele…
Pozele astea sint superbe!!!
Mă bucur că vă plac, Doamna Rodica! De-asta le-am şi publicat aici: ca să bucure privirile şi sufletele!
Mai poftiţi!
Florile de nu-ma-uita isi merita din plin numele. Cum sa le uiti seninul din petale?
P.S.
Mi-am permis sa copiez una din poze…
Floricica din avatar nu este una de “Nu mă uita”? Da, sunt nişte frumoase. Gingaşe, delicate…. “seninul din petale”…. Frumos spus.
Le-am pus aici pentru ca să bucure pe toată lumea care vine în vizită prin “lumea mea”!
Cine vrea să le păstreze, le ofer cu drag!
E intradevar o floare de “Nu-ma-uita”… Si multumesc!
UN CAVALER SE PLIMBA PE MALUL UNUI RIU CU IUBITA SA
CAVALERUL SE APLECA PENTRU A CULELEGE O FLOARE DE MYOSOTIS DAR I-SI PIERDU ECHILIBRUL DI CAUZA GREUTATII ARMURII .
CU UTIMELE PUTERI ARUNCA FLOAREA IUBITEI LUI SI-I SPUSE “NU MA UITA”
Nu ştiam legenda. Mersi frumos, Pedro!
stii…poate ai sa razi,dar mi-ar placea sa fiu o floare intre flori…sunt superbe si de “neuitat”
Sunt foarte frumoase fotografiile!Ma bucur ca le-am gasit!
Mă bucur că ţi-au plăcut pozele, Rodica!
Cu multă plăcere, Elisa!