În mijlocul ţării, în imediata vecinătate a Sibiului – vechi burg transilvan cu aer medieval – se găseşte Răşinariul – aşezare cu o rezonanţă puternică în istoria românilor din această parte a ţării… O localitate care a dat românilor personalităţi de prestigiu, oameni de seamă care au lăsat posterităţii urme vrednice de laudă ale trecerii lor prin această lume şi un renume datorat faptelor lor meritorii. Poetul Octavian Goga, filosoful Emil Cioran, mitropolitul Andrei Şaguna şi încă mulţi alţii, sunt nume grele ce şi-au legat destinul de Răşinari.
Când vezi pentru prima oară Răşinariul, te impresionează acel iz de localitate veche, plină de istorie. Case vechi, îngrijite, apropiate unele de altele precum fagurii dintr-un stup, străduţele înguste ce şerpuiesc în multe direcţii, oameni ce trec încoace şi încolo, fiecare la treburile sale, salutând respectuos, de fiecare dată, pe cei ce trec în calea lor, chiar dacă sunt doar nişte trecători curioşi.
Dacă apuci să intri în vorbă cu un răşinărean, vei fi uimit de mândria cu care îţi va vorbi despre prestigiul localităţii lor natale, despre oamenii de seamă care s-au ridicat din acest pământ. Îţi vei înclina fruntea cu respect şi admiraţie la auzul cuvintelor rostite cu atâta convingere, din toată inima. Oamenii aceştia chiar îşi iubesc meleagurile natale!
Mausoleul ce adăposteşte mormântul marelui mitropolit Andrei Şaguna – mare conducător spiritual şi apărător al drepturilor românilor transilvăneni.
Stradă din Răşinari…
Casa memorială “Emil Cioran” – locul unde a văzut lumina zilei marele filosof şi scriitor…
Si casa memoriala a marelui poet Octavian Goga… cel care a ilustrat mai bine ca oricine frumusetea Rasinariului, a satului romanesc, prin versurile sale minunate…
Biserica Veche cu hramul “Sf.Cuv. Parascheva”, zidita in prima jumatate a secolului al XVIII-lea.
Si alta strada din Rasinari…
Locul Rasinariului pe harta Romaniei
Cuvintele nu sunt niciodata de-ajuns pentru a descrie cat mai bine un loc de suflet. Merita sa-l vizitezi, sa-l simti “pe viu“, sa te incarci de frumusete.
De când mă ştiu am iubit animalele! Nu am putut niciodată să trec pe lângă ele, fără să-mi stârnească atenţia, interesul. Puişorii de găină, răţuştele, pisoii, căţeluşii, bobocii sau mieluşeii… toate aceste vietăţi mi-au încântat copilăria şi-mi sunt la fel de dragi şi acum.
Cine a crescut pe lângă casă pisici, ştie că acestea sunt pur şi simplu fascinate de locurile înguste, de cutii, cotloane greu accesibile, curiozitatea fiindu-le o trăsătură definitorie. Nu o dată le-am găsit în cele mai incredibile locuri, mirându-mă de inventivitatea pe care au avut-o atunci când au reuşit să treacă de grele obstacole.
Somnul de după-amiază este atât de dulce….
Castelul Reginei Maria de la Balcic este socotit, pe bună dreptate, un adevărat ”rai al florilor“. De când ai păşit pe poarta domeniului Castelului de la Balcic, bogăţia de flori şi culori îţi inundă sufletul!
O bogăţie de culori te copleşeşte din orice colţ al întinsului domeniu de la Balcic. Pur şi simplu un… spectacol sublim!
Fluturii frumos coloraţi zburdă în voie printre atâtea flori superbe!
Ne-am obişnuit să admirăm mai ales lucrurile măreţe. Adică ceea ce ne impresionează într-un fel sau altul, plecând de la unele amănunte care ne-au atras atenţia. Din când în când ne mai îndurăm să observăm că şi lucrurile mici, modeste, aparent nesemnificative, au frumuseţea lor care poate să ne impresioneze, să ne încânte. Desigur, dacă ştim să privim, să fim atenţi şi la lumea celor mici.
“Grădina lui Dumnezeu” – cu adevărat un “rai al florilor“
“Casa vinului” – cu pivniţe în care se găsesc soiuri rare de vinuri pe care vizitatorii le pot degusta şi cumpăra. Multe dintre acestea sunt facute şi azi după reţete din vremea Reginei. Pe sticlele expuse se poate vedea chipul sau numele Reginei Maria.
Un petic de cer… un copăcel firav…”covorul” nesfârşit al mării… Atâta albastru … doar albastru … numai albastru…
Stâncile atât de frumos “sculptate” de vânturi, de ploi, de valurile mării…
Copaci ce dau un pic de umbră răcoroasă în arşiţa soarelui de la amiază…
Vestigii ale trecutului … “urme” ale trecerii celor ce-au fost odinioară…
Trepte ce urcă sau … coboară … tocite de timp şi de paşii uitaţi ai celor ce au fost cândva “trecători” prin această lume…
Linia orizontului…
Şi “semne” ale credinţei … ale dăinuirii…
Cer… apă … pământ…
Şi nesfârşitul mării….
Un răsărit de soare este întotdeauna o minune! Din întunericul nopţii lumina zorilor “ţâşneşte” umplând totul de binecuvântarea unei noi zile. Iar un răsărit de soare la malul mării … rămâne în suflet ca un “spectacol al naturii” de neuitat. Pur şi simplu este mirific! Oricât de dulce ar fi somnul de dimineaţă, merită să ne trezim şi să admirăm “naşterea” unei noi zile.
Iar peste zi … albastrul nesfârşit al mării şi al cerului…
