Într-un tei din curtea şcolii noastre, îşi au sălaş nişte turturele. Micii guguştiuci şi-au ales acest loc dintre crengile măreţului copac, încă de acum câţiva ani. Cu multă răbdare, în fiecare an, drăgălaşele zburătoare îşi consolidează cuibul, după care se pregătesc de clocit. Se bucură de toată simpatia bobocilor de la clasa a IX-a care le mai lasă pe pervazul ferestrei firimituri sau…pufuleţi 
Iar micuţele păsărele privesc cu multă luare aminte la eforturile susţinute ale elevilor din timpul orelor.
În acest miez de toamnă, în cuibul turturelelor, de sub aripile micuţei mămici au răsărit două căpşoare timide. Drăgălaşii puişori privesc curioşi pe copiii care deprind cu spor tainele învaţăturii. Într-un fel…şi ei sunt nişte învăţăcei! Învaţă că lumea aceasta este minunată! O minune a lui Dumnezeu…
Ieri dimineata traversam un izlaz in drumul meu spre statia de autobuz.In fata mea cineva mergea repede repede apoi se odihnea,iar mergea repede repede si iar se odihnea.Am incercat sa merg cat mai incet sa pot observa cat mai bine perechea de pasarele.Una dintre ele era mai mititica ,cealalta mai maricica si avea pe cap o creasta sau un cucui sau un mot.Dupa cum am invatat la biologie m-am gandit ca sunt ciocarlii.S-au asezat pe marginea unui canal de irigatii,au inceput sa cante.Erau ciocarlii.Toata amaraciunea din dimineata aceea mi s-a spulberat.Le-am vazut totdeauna cantand in vazduh dar niciodata asa de aproape.Cand am ajuns acasa am gasit dragalasele tale turturele care si ele mi-au adus un plus de gingasie.