Nu vreau să încep să scriu aici despre mine. Aşa suntem noi, oamenii: niciodată suficient de obiectivi când vine vorba de propria persoană. Adică ajungem chiar să credem că suntem “cei mai… şi mai…”. În locul unor cuvinte despre mine, las să vorbească cele ce vor apărea aici. Lucrurile din lumea lui Alexandru vor spune mai bine despre mine. Şi despre ce aş vrea să spun eu lumii, oamenilor… Pentru că fiecare dintre noi are ceva de spus celorlaţi…. Ceva de spus lumii…. Aşa cum fiecare are propria sa… lume! Lume pe care ne-o clădim încă de la cea mai fragedă vârstă. Primele jucării, primele cărţi, desene animate, poveşti, prieteni, camarazi de joacă, colegi de grădiniţă şi de şcoală, rude, cunoscuţi, hobby-uri, colecţii, secrete, locuri dragi, amintiri…. Şi câte şi mai câte! În felul acesta ajungem să ne clădim ceea ce numim: lumea noastră. Eu am lumea mea, el are lumea lui, fiecare are lumea sa. Şi aşa tindem să vedem lumea întreagă ca pe un uriaş mozaic al lumilor tuturor oamenilor. Un mozaic ce-ar trebui să fie cât mai frumos, pe care ar trebui să-l umplem numai cu lucruri frumoase, cu sentimente şi trăiri cât mai nobile. Ca unii ce suntem chipuri ale lui Dumnezeu, Creatorul a toate.
Fiţi bine veniţi în lumea lui Alexandru ! Iar dacă veţi dori să spuneţi mai multe, puteţi să o faceţi printr-un comentariu. Nu am pretenţia că voi posta aici numai lucruri nemaipomenite. Ci lucruri obişnuite, aşa cum sunt ele văzute, înţelese, apreciate, de către un om obişnuit.
Cu drag,
Alexandru
PS. Un cântec minunat, închinat nouă, oamenilor….
Şi încă un cântec superb, ale cărui versuri “vorbesc “atât de frumos despre noi …pentru noi: “Vă las acum câte-un pic din tot ce ştiu / Vă las acum şi-om vedea noi mai …târziu...”
Multumim de vizita si aprecieri, speram sa va minunam in continuare cu locuri frumoase din tara.
Toate cele bune,
Iulia et Franc
Bun venit pe aici! Si să ne mai “vedem” prin locuri minunate. Numai bine!
M-am indragostit imediat de cuvintele prin care ai spus aceste lucruri frumoase despre un loc atat de mirific si unic in toata lumea. Respect pe Regina Maria pentru tot ceea ce a facut pentru tara si pentru poporul roman. Iti multumesc pentru toate informatiile pe care le-am gasit aici.
Multumesc frumos Anca pentru vizita si apreciere. Ma bucur ca ti-a placut ceea ce ai gasit aici. E bine sa stim sa pretuim o asemenea personalitate unica precum Regina Maria a Romaniei.
Dragul meu,cu totii suntem oameni obisnuiti si creatia lui Dumnezeu… Ca vor unii sau altii sa se creada mai “speciali” … asta este!…De altfel nu am mai putea crea acel “puzzle” al lumilor (mozaic,cum îl numesti tu) si cred ca atunci totul s-ar rezuma la “banalitate”…
Îmi place viziunea ta despre aceasta lume…
Mayra, mulţumesc mult pentru toate comentariile!Chiar mă bucur dacă punctele mele de vedere modeste sunt şi în asentimentul altor oameni.
Numai bine! Mai pofteşte pe aici! Bucuroşi de oaspeţi …oricând!
INCURSIUNE ÎN VIITOR
Am căutat în interiorul meu flacăra pasiunii eterne. Totul era încercuit de valurile spumoase ale mării, nelăsând să se întrevadă cercul luminii. Dorinţa pasiunii îmi ardea sufletul, mă căuta, îmi striga numele, dar se auzea doar ecoul. Sunetele iubirii îmi gâdilau buzele, muşcând din trupul celui dorit.
Timid, el se apropie de tine şi, sărutându-ţi buzele, lacrimi mari şi fierbinţi îi curg pe obraz, iar locul unde îţi atinge pielea te arde. Duios, îţi atinge fiecare parte a trupului şi tresare ca o floare de cais în adierea vântului de primăvară. El te doreşte în sufletul lui. Dorinţa lui nu e meschină ca a altora, ci e una izvorâtă din străfunduri. Eşti ceea ce şi-a imaginat de atâta vreme. Cu un gest îl poţi face să atingă zenitul sau, dimpotrivă, amărăciunea să-l copleşească, atingând nadirul.
Cu nervii încordaţi, cu muşchii crispaţi, i se pare un sacrilegiu atingând pielea ta diafană. Îndrăzneşte să zâmbească totuşi şi-ţi şopteşte mai mult tainic:
- Frumoasa mea, nu ştiu decât atât: că te iubesc!
Apoi, plecându-şi buzele asupra frunţii tale, se opreşte din sărutări dulci abia când ajunge la tălpi. Dorinţa lui e îndreptăţită sau păgână ? Şi totuşi, el zâmbeşte, uitând de astă dată să mai plângă. L-ai făcut să uite definitiv trecutul. Ce-i va hărăzi viitorul? Puterea ta va trece laolaltă cu a lui? Chiar de cuvintele lunii încercuiesc involuntar sufletul meu rătăcit, puterea dorinţei de a te iubi le izbeşte, transformându-le în versuri efemere, înzestrate cu picături de lumină.
Sunt conştientă de această călătorie; spinii vor rămâne în urmă, numai petalele florilor sunt martorele iubirii către credinţă.. Sufletele noastre legate prin cuvânt se apără cu scutul luminii, ocupând cu încredere tronul din mijlocul cerului senin.
Paşii sunt egali şi, cu puterea credinţei, vor triumfa, găsindu-şi pacea şi liniştea. Am încredere, îmi doresc prea mult, iar gândul eşecului s-a rătăcit, uitând că urmele paşilor egali sunt îngereşti.
Andreea, mulţumesc pentru acest frumos exerciţiu de “incursiune în viitor”. Ai un talent care merită cultivat. Mult succes! Şi …să mai treci pe aici.
Multumesc frumos pentru aceste cuvinte pline de lumina si va mai trimit o scriere de-a mea.
Am vreo 40 de scrieri, care de fapt sunt trairile mele personale.
Va mai trimit una.
CEI DOI PAŞI
În două localităţi învecinate, trăiau două suflete calde. Nu trecu mult şi sufletele s-au privit în ochi, încercând să dea naştere unor comori numite „cuvinte”.
La început, privirile lor îşi organizau valsul cuvintelor încă nenăscute. Cele două suflete se completau unul pe celălalt. Primul avea un temperament pe care mulţi şi-l doresc, caracterizat prin calmitate şi dominat de puterea cuvântului credinţei, iar celălalt suflet era grăbit, neîcrezător în propriile forţe, dar în acelaşi timp gingaş.
Cu timpul, cei doi paşi şi-au transpus pe-o coală povestea lor. O poveste de dragoste bazată pe încredere, pe izvorul luminii şi al credinţei. Însă obstacolele abia au început, iar pasul al doilea ceda în fiecare clipă tot mai mult, numai că era susţinut de pasul îngerului. Atâta timp cât primul pas va rămâne drept, nici celălalt pas nu se va prăbuşi.
Viaţa ne aminteşte că trebuie să-i apreciem şi să-i ţinem alături pe cei pe care îi iubim cu sufletul, căci ne va fi imposibil să-i recuperăm. Privită şi adulmecată, dragostea îşi urmează cursul asemenea celor patru anotimpuri: Iarna – dragostea este precum un fulg care acoperă pământul, încălzindu-l; primăvara – dragostea este asemenea unui val, trântindu-ne la pământ cu putere; Toamna – dragostea este asemenea unei frunze ruginii, ce se va usca, facându-se fâşii.
Felicitari pentru blog! Este un loc în care poţi să te bucuri din plin de gânduri frumoase, locuri frumoase şi tot felul de “minunăţii” pe care Dumnezeu ni le-a lăsat în dar. E bine că mai sunt şi oameni care se străduiesc să mai amintească şi celorlalţi despre frumuseţile care ne înconjoară.
Mult succes în continuare, Alexandru!
Bun venit pe aici, dragă Luis! Îţi mulţumesc frumos pentru aprecieri. Îmi pare bine că acest mic “loc” reuşeşte să bucure pe cei ce-l vizitează. Te mai aştept pe aici.
Alexandru, da-mi voie sa-ti urez tie si tuturor dascalilor cu har si celor cu mai putin har dar care stiu ca se straduiesc, bucurii si satisfactii depline in nobila misiune pe care o aveti de a modela suflete, vieti, personalitati, destine.
Mulţumesc frumos Maria! Numai bine şi ţie!
TRĂIRE…
Atât de obosită mă simt de lumea ce mă înconjoară şi caut liniştea ca pe o apă vie. În lunga căutare de linişte mă aşez la umbra unui măslin bogat în fructe verzi. Adierea vântului îmi cuprinde tot sufletul şi, parcă, îl eliberează de negura staţionată involuntar. Privesc cu calm pământul creat de Dumnezeu, acele locuri pline de verdeaţă şi de culoare. Câtă linişte ar putea să existe în aceste locuri, dacă noi, păcătoşii, ne-am îndrepta sufletele către Împăratul sufletului nostru! Plâng de atâta durere când văd cum aceste suflete se mănâncă între ele şi cum sunt ademenite de plăcerile demonului. Ele chiar nu-şi dau seama, Doamne, de ceea ce fac! Sufletul lor este chiar atât de negru şi nu concep faptul că Tu eşti Unicul Stăpân al nostru şi trebuie să Te slăvim?
Calea lor nu este dreaptă, au atâtea intersecţii, sunt conduşi de instincte întrucât indicatoarele au pancarte care îi ademenesc şi cad în păcatul demonului. De acolo nu se pot ridica, doar dacă îţi cer îndurare şi vor să se întoarcă, cu capul plecat, către Tine.
De sub măslinul luminii, sufletul meu se linişteşte, iar lumina ce cade din cer se revarsă asupra mea precum o candelă care nu se va stinge niciodată. Privind în zare, lumina se răsfrânge asupra lacului, unde sufletele păgâne domnesc, oferindu-le o lecţie. Lacul acela, înconjurat de tufe uscate, plin de mătase, dintr-o dată devine „curat” deoarece această lumină divină îi atinge marginile. Din adâncul lacului, lumini de apă ating aceste suflete ce cad în genunchi, ridicându-şi privirile către cer. Lacrimile le curg şiroaie şi, cu atâta voinţă, se scaldă în izvorul luminii.
Scufundându-se, sunt eliberate de domnia demonului, având straie albe şi strălucire în ochi, păşesc cu încredere.
Tot ceea ce scriu nu este o imaginaţie, ci sunt cuvintele sufletului meu, fiindcă Dumnezeu se află în interiorul meu şi mă îndeamnă să scriu tot ce simt.
Unii cred că tot ce am aşternut pe hârtie este o banalitate, o nebunie şi ar trebui să mă duc la oscpiciu, dar nu este aşa, Lumina nu trebuie să se stingă niciodată din sufletul meu, mă va purta spre Înaltul Cer, acolo unde El mă aşteaptă!
***
Mulţumim, Andreea, pentru aceste frumoase gânduri, scrise cu mult talent.
FOARTE FRUMOS SI CU IMAGINI INCINTATOARE!
FRUMOASA PLIMBAREA OFERITA, LA BALCIC.
TE ASTEPT LA O CAFEA.
http://amitiecafe.centerblog.net
Pedro, mulţumesc pentru invitaţie! La o cafea…oricând, cu mare plăcere! Mă bucur că ţi-au plăcut pozele despre Balcic.
TUDOR GHEORGHE
http://www.youtube.com/watch?v=jeAx5UwBJ8s
emotionant
Don Pedro, mulţumesc! Da, emoţionant…
Întâmplător sau nu,am ajuns pe acest blog,căutând materiale,articole despre staţiunea Amara.Şi pentru că printre rânduri se conturează armonia,am mai răsfoit câteva pagini.Un gând frumos pentru simplitate, spontaneitate şi atmosfera pozitivă de aici.Sănătate şi numai bine!
Multumesc frumos, draga Catia, pentru vizita si pentru apreciere. Este exact ce mi-am propus: “picaturi” de frumusete daruite intru simplitate si bucurie. Te mai astept pe aici.