Nu vreau să încep să scriu aici despre mine. Aşa suntem noi, oamenii: niciodată suficient de obiectivi când vine vorba de propria persoană. Adică ajungem chiar să credem că suntem “cei mai… şi mai…”. În locul unor cuvinte despre mine, las să vorbească cele ce vor apărea aici. Lucrurile din lumea lui Alexandru vor spune mai bine despre mine. Şi despre ce aş vrea să spun eu lumii, oamenilor… Pentru că fiecare dintre noi are ceva de spus celorlaţi…. Ceva de spus lumii…. Aşa cum fiecare are propria sa… lume! Lume pe care ne-o clădim încă de la cea mai fragedă vârstă. Primele jucării, primele cărţi, desene animate, poveşti, prieteni, camarazi de joacă, colegi de grădiniţă şi de şcoală, rude, cunoscuţi, hobby-uri, colecţii, secrete, locuri dragi, amintiri…. Şi câte şi mai câte! În felul acesta ajungem să ne clădim ceea ce numim: lumea noastră. Eu am lumea mea, el are lumea lui, fiecare are lumea sa. Şi aşa tindem să vedem lumea întreagă ca pe un uriaş mozaic al lumilor tuturor oamenilor. Un mozaic ce-ar trebui să fie cât mai frumos, pe care ar trebui să-l umplem numai cu lucruri frumoase, cu sentimente şi trăiri cât mai nobile. Ca unii ce suntem chipuri ale lui Dumnezeu, Creatorul a toate.
Fiţi bine veniţi în lumea lui Alexandru ! Iar dacă veţi dori să spuneţi mai multe, puteţi să o faceţi printr-un comentariu. Nu am pretenţia că voi posta aici numai lucruri nemaipomenite. Ci lucruri obişnuite, aşa cum sunt ele văzute, înţelese, apreciate, de către un om obişnuit.
Cu drag,
Alexandru
PS. Un cântec minunat, închinat nouă, oamenilor….
Şi încă un cântec superb, ale cărui versuri “vorbesc “atât de frumos despre noi …pentru noi: “Vă las acum câte-un pic din tot ce ştiu / Vă las acum şi-om vedea noi mai …târziu...”
Multumim de vizita si aprecieri, speram sa va minunam in continuare cu locuri frumoase din tara.
Toate cele bune,
Iulia et Franc
Bun venit pe aici! Si să ne mai “vedem” prin locuri minunate. Numai bine!
M-am indragostit imediat de cuvintele prin care ai spus aceste lucruri frumoase despre un loc atat de mirific si unic in toata lumea. Respect pe Regina Maria pentru tot ceea ce a facut pentru tara si pentru poporul roman. Iti multumesc pentru toate informatiile pe care le-am gasit aici.
Multumesc frumos Anca pentru vizita si apreciere. Ma bucur ca ti-a placut ceea ce ai gasit aici. E bine sa stim sa pretuim o asemenea personalitate unica precum Regina Maria a Romaniei.
Dragul meu,cu totii suntem oameni obisnuiti si creatia lui Dumnezeu… Ca vor unii sau altii sa se creada mai “speciali” … asta este!…De altfel nu am mai putea crea acel “puzzle” al lumilor (mozaic,cum îl numesti tu) si cred ca atunci totul s-ar rezuma la “banalitate”…
Îmi place viziunea ta despre aceasta lume…
Mayra, mulţumesc mult pentru toate comentariile!Chiar mă bucur dacă punctele mele de vedere modeste sunt şi în asentimentul altor oameni.
Numai bine! Mai pofteşte pe aici! Bucuroşi de oaspeţi …oricând!
INCURSIUNE ÎN VIITOR
Am căutat în interiorul meu flacăra pasiunii eterne. Totul era încercuit de valurile spumoase ale mării, nelăsând să se întrevadă cercul luminii. Dorinţa pasiunii îmi ardea sufletul, mă căuta, îmi striga numele, dar se auzea doar ecoul. Sunetele iubirii îmi gâdilau buzele, muşcând din trupul celui dorit.
Timid, el se apropie de tine şi, sărutându-ţi buzele, lacrimi mari şi fierbinţi îi curg pe obraz, iar locul unde îţi atinge pielea te arde. Duios, îţi atinge fiecare parte a trupului şi tresare ca o floare de cais în adierea vântului de primăvară. El te doreşte în sufletul lui. Dorinţa lui nu e meschină ca a altora, ci e una izvorâtă din străfunduri. Eşti ceea ce şi-a imaginat de atâta vreme. Cu un gest îl poţi face să atingă zenitul sau, dimpotrivă, amărăciunea să-l copleşească, atingând nadirul.
Cu nervii încordaţi, cu muşchii crispaţi, i se pare un sacrilegiu atingând pielea ta diafană. Îndrăzneşte să zâmbească totuşi şi-ţi şopteşte mai mult tainic:
- Frumoasa mea, nu ştiu decât atât: că te iubesc!
Apoi, plecându-şi buzele asupra frunţii tale, se opreşte din sărutări dulci abia când ajunge la tălpi. Dorinţa lui e îndreptăţită sau păgână ? Şi totuşi, el zâmbeşte, uitând de astă dată să mai plângă. L-ai făcut să uite definitiv trecutul. Ce-i va hărăzi viitorul? Puterea ta va trece laolaltă cu a lui? Chiar de cuvintele lunii încercuiesc involuntar sufletul meu rătăcit, puterea dorinţei de a te iubi le izbeşte, transformându-le în versuri efemere, înzestrate cu picături de lumină.
Sunt conştientă de această călătorie; spinii vor rămâne în urmă, numai petalele florilor sunt martorele iubirii către credinţă.. Sufletele noastre legate prin cuvânt se apără cu scutul luminii, ocupând cu încredere tronul din mijlocul cerului senin.
Paşii sunt egali şi, cu puterea credinţei, vor triumfa, găsindu-şi pacea şi liniştea. Am încredere, îmi doresc prea mult, iar gândul eşecului s-a rătăcit, uitând că urmele paşilor egali sunt îngereşti.
Andreea, mulţumesc pentru acest frumos exerciţiu de “incursiune în viitor”. Ai un talent care merită cultivat. Mult succes! Şi …să mai treci pe aici.
Multumesc frumos pentru aceste cuvinte pline de lumina si va mai trimit o scriere de-a mea.
Am vreo 40 de scrieri, care de fapt sunt trairile mele personale.
Va mai trimit una.
CEI DOI PAŞI
În două localităţi învecinate, trăiau două suflete calde. Nu trecu mult şi sufletele s-au privit în ochi, încercând să dea naştere unor comori numite „cuvinte”.
La început, privirile lor îşi organizau valsul cuvintelor încă nenăscute. Cele două suflete se completau unul pe celălalt. Primul avea un temperament pe care mulţi şi-l doresc, caracterizat prin calmitate şi dominat de puterea cuvântului credinţei, iar celălalt suflet era grăbit, neîcrezător în propriile forţe, dar în acelaşi timp gingaş.
Cu timpul, cei doi paşi şi-au transpus pe-o coală povestea lor. O poveste de dragoste bazată pe încredere, pe izvorul luminii şi al credinţei. Însă obstacolele abia au început, iar pasul al doilea ceda în fiecare clipă tot mai mult, numai că era susţinut de pasul îngerului. Atâta timp cât primul pas va rămâne drept, nici celălalt pas nu se va prăbuşi.
Viaţa ne aminteşte că trebuie să-i apreciem şi să-i ţinem alături pe cei pe care îi iubim cu sufletul, căci ne va fi imposibil să-i recuperăm. Privită şi adulmecată, dragostea îşi urmează cursul asemenea celor patru anotimpuri: Iarna – dragostea este precum un fulg care acoperă pământul, încălzindu-l; primăvara – dragostea este asemenea unui val, trântindu-ne la pământ cu putere; Toamna – dragostea este asemenea unei frunze ruginii, ce se va usca, facându-se fâşii.
Felicitari pentru blog! Este un loc în care poţi să te bucuri din plin de gânduri frumoase, locuri frumoase şi tot felul de “minunăţii” pe care Dumnezeu ni le-a lăsat în dar. E bine că mai sunt şi oameni care se străduiesc să mai amintească şi celorlalţi despre frumuseţile care ne înconjoară.
Mult succes în continuare, Alexandru!
Bun venit pe aici, dragă Luis! Îţi mulţumesc frumos pentru aprecieri. Îmi pare bine că acest mic “loc” reuşeşte să bucure pe cei ce-l vizitează. Te mai aştept pe aici.
Alexandru, da-mi voie sa-ti urez tie si tuturor dascalilor cu har si celor cu mai putin har dar care stiu ca se straduiesc, bucurii si satisfactii depline in nobila misiune pe care o aveti de a modela suflete, vieti, personalitati, destine.
Mulţumesc frumos Maria! Numai bine şi ţie!
TRĂIRE…
Atât de obosită mă simt de lumea ce mă înconjoară şi caut liniştea ca pe o apă vie. În lunga căutare de linişte mă aşez la umbra unui măslin bogat în fructe verzi. Adierea vântului îmi cuprinde tot sufletul şi, parcă, îl eliberează de negura staţionată involuntar. Privesc cu calm pământul creat de Dumnezeu, acele locuri pline de verdeaţă şi de culoare. Câtă linişte ar putea să existe în aceste locuri, dacă noi, păcătoşii, ne-am îndrepta sufletele către Împăratul sufletului nostru! Plâng de atâta durere când văd cum aceste suflete se mănâncă între ele şi cum sunt ademenite de plăcerile demonului. Ele chiar nu-şi dau seama, Doamne, de ceea ce fac! Sufletul lor este chiar atât de negru şi nu concep faptul că Tu eşti Unicul Stăpân al nostru şi trebuie să Te slăvim?
Calea lor nu este dreaptă, au atâtea intersecţii, sunt conduşi de instincte întrucât indicatoarele au pancarte care îi ademenesc şi cad în păcatul demonului. De acolo nu se pot ridica, doar dacă îţi cer îndurare şi vor să se întoarcă, cu capul plecat, către Tine.
De sub măslinul luminii, sufletul meu se linişteşte, iar lumina ce cade din cer se revarsă asupra mea precum o candelă care nu se va stinge niciodată. Privind în zare, lumina se răsfrânge asupra lacului, unde sufletele păgâne domnesc, oferindu-le o lecţie. Lacul acela, înconjurat de tufe uscate, plin de mătase, dintr-o dată devine „curat” deoarece această lumină divină îi atinge marginile. Din adâncul lacului, lumini de apă ating aceste suflete ce cad în genunchi, ridicându-şi privirile către cer. Lacrimile le curg şiroaie şi, cu atâta voinţă, se scaldă în izvorul luminii.
Scufundându-se, sunt eliberate de domnia demonului, având straie albe şi strălucire în ochi, păşesc cu încredere.
Tot ceea ce scriu nu este o imaginaţie, ci sunt cuvintele sufletului meu, fiindcă Dumnezeu se află în interiorul meu şi mă îndeamnă să scriu tot ce simt.
Unii cred că tot ce am aşternut pe hârtie este o banalitate, o nebunie şi ar trebui să mă duc la oscpiciu, dar nu este aşa, Lumina nu trebuie să se stingă niciodată din sufletul meu, mă va purta spre Înaltul Cer, acolo unde El mă aşteaptă!
***
Mulţumim, Andreea, pentru aceste frumoase gânduri, scrise cu mult talent.
FOARTE FRUMOS SI CU IMAGINI INCINTATOARE!
FRUMOASA PLIMBAREA OFERITA, LA BALCIC.
TE ASTEPT LA O CAFEA.
http://amitiecafe.centerblog.net
Pedro, mulţumesc pentru invitaţie! La o cafea…oricând, cu mare plăcere! Mă bucur că ţi-au plăcut pozele despre Balcic.
TUDOR GHEORGHE
emotionant
Don Pedro, mulţumesc! Da, emoţionant…
Întâmplător sau nu,am ajuns pe acest blog,căutând materiale,articole despre staţiunea Amara.Şi pentru că printre rânduri se conturează armonia,am mai răsfoit câteva pagini.Un gând frumos pentru simplitate, spontaneitate şi atmosfera pozitivă de aici.Sănătate şi numai bine!
Multumesc frumos, draga Catia, pentru vizita si pentru apreciere. Este exact ce mi-am propus: “picaturi” de frumusete daruite intru simplitate si bucurie. Te mai astept pe aici.
Frumos, am să mai revin.
Tequilawinter, bine ai venit pe aici!
Buna,
Sunt Mihaela Butnaru, de la bookblog.ro, poti afla mai multe despre mine de acolo sau de pe blogul personal (http://masa-pustie.blogspot.com). Momentan lucrez la un studiu despre comunicarea pe bloguri si am nevoie sa imi raspunzi la 16 intrebari despre blogging. [...]
Bun venit Mihaela!
OK, aştept!
Intr-adevar de cateva zile suntem putin mai saraci fara Jean Constantin, cum de altfel devenim saraci atunci cand ne pierdem identitatea culturala si de suflet cu care am crescut.
Am ramas incantata de cactusul pe care l-ai afisat. Mi-as dori tare mult si eu un pui sa il cresc asa frumos.
Aşa este Ana! Devenim mai “săraci” sufleteşte fără aceşti oameni minunaţi. S-ar cuveni să le urmăm exemplul de dăruire.
Mă bucur că ţi-a placut cactusul. Să ştii că se prinde uşor, nu-i pretenţios. Poate găseşti prin apropiere. Dacă s-ar putea trimite …”virtual”…:-)
Te mai aştept pe aici! Mulţumesc de vizită.
Domn’ profesor, nu vrem să ne părăsiţi…:(
# Mersi frumos, dragă Anca, pentru vizită și pentru gândul tău frumos. Vă sunt alături cu toată dragostea!
heeeii!!!unde ati plecaaatt???:( de ce ne-ati lasat? nu o sa mai am cu cine sa ma contrazic. cine o sa ma mai dea afara de la ore??:(
# Salutare, dragă Rareș! Ce surpriză să te văd pe aici. Cât despre partea cu …contrazisul
… o să vin special pentru tine. Promit! Să auzim numai de bine și…vă salut pe toți!
Ma bucur sa descopar un blog de bun simt, decent, reconfortant si placut, unde o vizita ma linisteste si-mi reda speranta ca frumosul, sensiblitatea, omenia n-au murit in lume…
# Mulţumesc mult, dragă Teo, pentru vizită şi pentru aprecierea ta. Mă bucur că ţi-a plăcut aici, pe micul meu blog. Asta îmi şi doresc să ofer, atât cât mă pricep: un strop de linişte şi de frumos. Este atâta frumuseţe în lume…avem de unde culege!
Te mai aştept pe aici!
Am descoperit azi un loc plin de frumusete si sensibilitate:blogul tau.O bucurie imensa pentru sufletul meu si,cu permisiunea ta,voi reveni pentru momente speciale.Multumesc!
# Bun venit, Ioana! Mă bucur că ţi-a plăcut pe aici. Te-aştept cu drag, oricând. Numai bine!
Am venit sa dau si eu binete p-aici, c-asa se cade!Toate cele bune!
)
# Bun venit în “lumea mea”! Mulţumesc pentru vizită şi….te mai aştept pe aici, cu mult drag!
Tin sa va multumesc pentru “potopul” de cunostinte cu care ne ati delectat 3 ani de scoală.Nu va inchipuiti cat de folositoare mi au fost si inca imi vor fi de a lungul anilor.
P.S. La cat mai multe articole pe blog
# Salutare Cătălin! Bine ai venit pe aici. Îţi mulţumesc pentru cuvintele tale frumoase şi pentru că nu m-ai uitat. Te mai aştept pe aici, cu drag! Şi….baftă multă la examene şi în viaţă, ţie şi colegilor tăi! Numai bine!
Lumea lui Alexandru, mi se pare fascinantă prin tot ceea ce lasă să se vadă printre rânduri, un suflet făcut parcă să fie formator de caractere frumoase. Cel care poposeşte pe acest blog nu poate pleca decât cu gânduri senine şi dornic de frumos…
# Sărut mâna, doamna Aurora! Vă mulţumesc pentru cuvintele calde. Şi mă bucur dacă am reuşit să vă aduc un strop de linişte şi frumos prin pagina mea. Vă mai aştept cu drag pe aici!
Draga domnule Alexandru,
M-a impresionat mesajul d-stra si eu sunt o persoana greu de impresionat, dpdv emotional vreau sa zic. Ati scris nemaipomenit de frumos si din suflet, cuvinte care au rezonat chiar si cu mine care sunt o persoana sarcastica, pragmatica, pesimista, aroganta si ateista pe deasupra. Daca imi deschideti usa blogului d-stra, voi reveni cu placere sa va rasfoiesc paginile si sa las si eu cateva vorbe unde ma trage inima.
Multa sanatate si spor la bloguit in continuare.
# Bine ai venit, Neffy! Îţi mulţumesc pentru vizită şi pentru comentariu. Mă bucur dacă ţi-a plăcut pe aici. Îţi doresc numai bine!
M-am simţit aici ca… în lumea mea ! Am să revin !
# Sărut mâna! Mă bucur mult de tot şi vă mai aştept pe aici. O zi cât mai frumoasă!
Un loc liniștit, plăcut. Te-am trecut cu drag în blogroll. O seară frumoasă
# Îţi mulţumesc. Şi eu te-am trecut cu drag în lista de prieteni! Numai bine îţi doresc!
superb, am ajuns aici cautand poze cu frunze ruginii de toamna ai am ramas uimita de ce am citit.Esti un om sensibil si cu un suflet curat si mare,mare de tot,in care incap toti oamenii.Eu asa te percep.Mi-a placut si am sa revin.Pupici.
# Bun venit, Andreea Gabriela! Îţi mulţumesc pentru aprecieri şi pentru vizită. Mă bucur că ţi-a plăcut aici, în “lumea” mea! Este, de fapt, lumea noastră, a tuturor, iar eu un mic “culegător” din bogăţia de frumuseţi a lumii. Te mai aştept!
O seară bună!
Am descoperit o lume noua, in care domneste frumusetea naturii si a sufletului, din care lipsesc relele lumii de azi, o lume tihnita, calma, plina de caldura florilor si a gandurilor bune: lumea lui Alexandru !
Ce mai e si memoria asta ! Am mai descoperit ceva: ca sunt uituca !
Eu am mai fost aici. Sunt uimita ca nu am revenit si ma bucur ca ai fost tu in vizita la mine azi si m-ai facut sa iti redescopar lumea ! Chiar acum ma duc sa te trec in blogroll, ca sa nu te mai pierd ! 
# Sărut mâna, doamna Zina! Vă mulţumesc pentru gânduri şi gândurile frumoase. Şi vă mai aştept pe aici oricând doriţi! Aţi înţeles foarte bine intenţiile mele: de a “împrejmui” pe această pagină un mic colţ din această lume frumoasă, departe de tot ceea ce ne tulbură în realitatea cotidiană.
Vă doresc o zi cât mai frumoasă!
daca esti din bucuresti da-mi si mie un email la costin_ph@yahoo,com vreau sa organizez o intalnire intre bloggeri.
Ma bucur ca am descoperit blogul tau Alexandru! Vreau sa te intreb daca esti de acord sa ne trecem in blogroll!?
# Bun venit în “lumea” mea, Marycix!
Buna ziua!
Intamplator am intrat pe acest blog si aici am descoperit ,,Lumea dvs…” Am ramas placut surprinsa de tot ceea ce aveti aici, ganduri, poze, amintiri, etc.
.
V-am cautat si pe facebook dar din pacate nu v/am gasit, ca sa va pot urmari mai des
Va doresc o zi frumaosa!
Cu respect,
Adriana-Maria Bratosin
# Bun venit, Adriana! Mă bucur că ţi-a plăcut pe aici. Te mai aştept pe aici, oricând doreşti. Pe Facebook nu am cont.
O zi cât mai frumoasă!
acest blog trezeste sensibilitatea din noi.profit de faptul ca am ajuns aici(intamplator,cautand imagini cu matisori,am vazut floarea de marar.pentru ea am venit) si te salut.te-am bagat in blogroll.felicitari pentru blog,multumiri pentru ceea ce ai ales sa impartasesti cu noi.
# Bun venit, Vienela! Mă bucur că ţia plăcut aici, la mine. Te mai aştept şi cu alte poze.
Să ai o zi frumoasă!
in primul rand fotografia ta spune multe despre tine..esti cu fata spre noi si spre lume..esti langa noi si printre noi..
in al doilea rand randurile scrise afiseaza un suflet romantic si sensibil
iar in al treilea rand..melodiile postate…vorbesc de la sine, despre dragostea ce o ai fata de oameni, fata de viata!
mult succes!
# Mulţumesc frumos, Ionela! Mă bucur că ţi-a plăcut aici, pe pagina mea. Te mai aştept pe aici cu drag. Îţi doresc Sărbători fericite, alături de cei dragi ţie!
La fel si tie..!!!