Crăiţele sunt nişte flori minunate! Culoarea lor vie te bucură de cum le întâlneşti în calea ochilor. Parcă zâmbesc, într-un mod strălucitor de frumos. Şi mai au un “talent”: înfloresc toată vara, până toamna târziu, când bruma le potoleşte elanul înfloritor. Dacă pui într-o vază, în casă, un buchet de crăiţe, toată încăperea se luminează de la frumuseţea lor. Şi mai au şi un parfum aparte.
De ce-or fi fost numite crăiţe? Are şi acest nume de floare, probabil, legenda lui. Toate florile au o legendă…
Într-un tei din curtea şcolii noastre, îşi au sălaş nişte turturele. Micii guguştiuci şi-au ales acest loc dintre crengile măreţului copac, încă de acum câţiva ani. Cu multă răbdare, în fiecare an, drăgălaşele zburătoare îşi consolidează cuibul, după care se pregătesc de clocit. Se bucură de toată simpatia bobocilor de la clasa a IX-a care le mai lasă pe pervazul ferestrei firimituri sau…pufuleţi 
Iar micuţele păsărele privesc cu multă luare aminte la eforturile susţinute ale elevilor din timpul orelor.
Gărgăriţele sunt nişte gâze tare drăgălaşe! Iar spatele lor roşu cu puncte negre le face şi mai simpatice. Cred că vă mai amintiţi refrenul din copilărie:
O plantă căţărătoare pe care o vedem pe zidurile multor case, pe garduri, copaci… Toamna, frunzele iederei capătă nişte culori superbe! Nici dacă ar fi fost pictate nu ar fi arătat atât de bine. “Marele Pictor” a pus în această plantă atâta frumuseţe. Un strop din nesfârşita frumuseţe dumnezeiască…
Printre atâtea minunate flori ale toamnei, mai sunt şi … altfel de “frumuseţi” pe care cel mai adesea le ignorăm şi trecem pe lângă ele nebăgându-le în seamă. Şi totuşi … sunt tot frumuseţi!
Într-un colţ de parc, într-o “discreţie” totală, nebăgate de nimeni în seamă, într-o zi s-au ivit nişte ciupercuţe. Mici şi îngrămădite dar atât de frumoase. Ca nişte umbreluţe!
Fiecare anotimp are frumuseţea lui. În fiecare perioadă a anului descoperim cu plăcere atâtea minunăţii în jurul nostru şi toate ne bucură privirile… sufletul. Până şi cele mai “neînsemnate” floricele sunt nişte “minuni” cu care Dumnezeu ne înfrumuseţează viaţa… lumea aceasta în care trăim.
O ploaie de toamnă… Vreme mohorâtă… Stropi de ploaie pe care cerul îi varsă ca pe nişte lacrimi… Nu mai este ploaia aceea grăbită de astă vară… Plouă îndelung… ore în şir… Când ploaia se opreşte, pe cerul cenuşiu străluceşte timid curcubeul! Un curcubeu de toamnă. Apoi soarele zâmbeşte, împrăştiind norii plumburii. Iar un apus de soare încheie în linişte încă o zi…
… apusul încă unei zile din viaţa noastră…
În mijlocul ţării, în imediata vecinătate a Sibiului – vechi burg transilvan cu aer medieval – se găseşte Răşinariul – aşezare cu o rezonanţă puternică în istoria românilor din această parte a ţării… O localitate care a dat românilor personalităţi de prestigiu, oameni de seamă care au lăsat posterităţii urme vrednice de laudă ale trecerii lor prin această lume şi un renume datorat faptelor lor meritorii. Poetul Octavian Goga, filosoful Emil Cioran, mitropolitul Andrei Şaguna şi încă mulţi alţii, sunt nume grele ce şi-au legat destinul de Răşinari.
Si alta strada din Rasinari…
