„Matematica mântuirii”

Fiecare dintre noi ne amintim, într-un fel sau altul, de începuturile pline de emoţie în lumea fascinantă a matematicii. Mulţimi de numere, de simboluri, de operaţii tot mai complicate, de teorii şi abstracţiuni parcă tot mai ermetice, pe masură ce înaintam în experienţa şcolara. Şi, nu odată, fiind în impas, am ajuns să ne întrebăm cu „firească” îndreptăţire: la ce îmi vor folosi vreodată toate acestea?

Unii ajung să înţeleagă rostul acestui demers teoretic, alţii nu. Căci, dincolo de numere, de simboluri complicate, de abstracţiuni crezute fără sens, ea – matematica, este imaginea cifrată a realităţii concrete. De la banala unitate, acel simplu 1 şi până la sisteme complicate, numere complexe şi tot felul de lucruri care par că ne îndepărtează tot mai mult de realitatea pe care o socotim atât de simplă. Dar nu este aşa.

Asemeni lui Toma din Evanghelie, ajungem să nu credem decât în ceea ce este pipăibil, „simţibil” doar prin banalele noastre simţuri, atât de limitate din perspectiva cunoaşterii. Ce este dincolo de acestea… mai lesne ne e să spunem că… nu există! Pentru omul logicii concrete, imediate, este real şi important doar ceea ce se subscrie logicii lui 1 + 1 = 2. Ce e mai mult decât atât…. e prea mult deja!

Numai ca ea, matematica, prin propriul ei limbaj, dezvoltat de-a lungul a milenii întregi de oameni luminaţi, caută să depăşească orice graniţe şi să pătrundă până în supra-realităţile acestui Univers! Uşurinţa cu care se folosesc categorii precum plus infinit (+∞), minus infinit (-∞), este la fel cu a aceluia care mărturiseşte cu credinţă că Dumnezeu este absolutul, infinitul însuşi, nemărginirea! Căci, oare la care infinit se referă matematica? Câtă vreme ştim şi ne dăm seama că nu pot fi mai multe … infinituri?

Şi-atunci, întrega realitate care ne înconjoară, atât cea perceptibilă, pipăibilă, cât şi cea supraperceptibilă, capătă noi valenţe din perspectiva limbajului matematic:

· Sinusoida ne aminteşte de viaţa noastră oscilantă, cu urcuşuri şi coborâşuri…

· Graficul funcţiei exponenţiale parcă ne spune ca idealul absolut al sfinteniei este ceva ce tinde doar spre nemarginirea infinitului.

·Sistemele de ecuatii cu multe necunoscute,vorbesc parca de insasi viata noastra, inscrisa pe coordonate carora nu le cunoastem niciodata toate datele si ne tot straduim sa le descifram….sa le rezolvam…sa le aflam la timp…

·Multimea vida e insusi infernul unei lipse totale a Iubirii divine, intunericul absolut… moartea!

·Spre exemplu, semnul plus (+) reprezentat în algebră prin cruce, este cel ce arata operaţia de adunare. Este semnificativ că algebra a ales acest semn, al crucii, pentru o operaţie care adună. Şi din perspectivă creştină, Sf. Cruce este semnul care adună, pune laolaltă Cerul şi Pământul, valorifică, salvează totul. Prin Cruce, toate duc la Hristos. Iar prin Cruce mai intelegem si Jertfa care mantuieste!

Şi câte alte corelaţii se pot face! Aşa cum şi marii matematicieni din istorie au înţeles ştiinţa lor ca pe un mijloc, un instrument care ne poate ajuta să înţelegem şi mai bine tainele dumnezeieşti, tainele pe care Dumnezeu le-a pus la baza acestui Univers. Pe care nu îl vom putea înţelege deplin fără a ne raporta la realităţile ultime, supreme, dumnezeieşti. Însuşi sensul vieţii noastre presupune o matematică cu multe operaţii, funcţii, necunoscute, parametri … pe care suntem chemaţi să învăţam să le desluşim şi rezolvăm, după nişte „algoritmi” bine precizaţi de principiile divine. Iar „rezolvările” vor purta chipul, amprenta personală a fiecărui om, până dincolo, în veşnicie, la „plus infinit”!

Atunci când vom înţelege şi din această perspectivă matematica (şi toate ştiinţele, în general), vom vedea că întrebarea copilărească: „la ce-mi folosesc toate acestea?” nu-şi mai are niciun temei şi că toate aceste dimensiuni ale cunoaşterii umane nu sunt decât părţi ale aceluiaşi întreg, piese dintr-un mozaic nesfârşit şi plin de frumuseţe şi diversitate ale unui Univers în care Dumnezeu a pus cu Iubire amprenta frumuseţii şi a înţelepciunii Sale nesfârşite.

The URI to TrackBack this entry is: https://alexandrone.wordpress.com/2008/08/01/%e2%80%9ematematica-mantuirii%e2%80%9d/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLasă un comentariu

  1. „Pentru omul logicii concrete, imediate, este real şi important doar ceea ce se subscrie logicii lui 1 + 1 = 2. Ce e mai mult decât atât…. e prea mult deja!”->Sunt unii care nu-s capabili nici sa finalizeze aceasta banala ecuatie aritmetica. 😀

    Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: