Demnitate şi onoare

De curând, una dintre televiziunile din ţara noastră a difuzat un film de mare succes la vremea apariţiei sale: „Scent of a Woman” (Parfum de femeie, în limba română), distins cu premiul Oscar şi cu Globul de Aur in 1993 şi deosebit de apreciat până azi. Un film cu o serie de întâmplări banale, simple, dar care se transformă într-o adevarată lecţie de viaţă. Mai ales pentru eroul-adolescent, un tânăr ca atâţia alţii din ziua de astăzi. În centrul subiectului apare un personaj frământat de cumplite conflicte interioare ce se materializează în momente de criză paroxistice. Marcat de un trecut întunecat, plin de greşeli, dar mai ales de tragica pierdere a vederii, morocănosul colonel Frank Slade, interpretat magistral de Al Pacino şi tânărul Charlie Simms, interpretat foarte bine de Chris O’Donnell, fac o incredibilă partitură a doi oameni neadaptaţi în acest tumultuos secol al marilor transformări sociale şi spirituale. Un secol marcat de deconstructivism, de abandonarea de către oameni a marilor valori şi idealuri care au marcat această lume secole la rând. Un timp în care unii contruiesc, dar atâţia alţii demolează, distrug.

Dincolo de peripeţiile cu iz de aventură prin care trec personajele principale, mesajul pe care această peliculă îl transmite este unul cu un impact deosebit: nevoia de demnitate şi onoare pentru fiecare membru al acestei societăţi. O joacă de adolescenţi, o glumă proastă faţă de unul dintre profesori, este pe punctul de a se transforma într-o tragedie. Din păcate, nu cei vinovaţi vor fi pe punctul de a trage ponoasele, ci doar nevinovatul Charlie Simms, un tânăr de condiţie modestă, fără nicio susţinere sau ocrotire, dar plin de demnitate, de verticalitate. Somat să-şi denunţe colegii, el preferă decizia nedreaptă de a fi exmatriculat, chiar fară a fi vinovat de ceva, decât să-şi calce pe principii.. Aici intervine enigmaticul colonel Slade, singurul care vrea să îi ia apărarea tânărului Simms, cel care îi fusese alături pentru câteva zile, alungându-i singurătatea. În faţa unei săli arhipline de studenţi şi profesori, el denuţă ipocrizia unor dascăli care în loc de educaţie bazată pe principii morale, învaţă sufletele tinere să-şi curme zborul spre libertate şi înălţimi şi să înveţe să se târască prin această lume plină de mizerie morală. Şi fac asta tocmai condamnând o atitudine demnă, corectă, principială. Reacţia tinerilor prezenţi a fost una de entuziasm, iar decizia de exmatriculare este anulată. Orbul colonel Slade, el însuşi un marginalizat, un neînţeles, dă astfel o lecţie de demnitate şi onoare unor tineri care îl aproba şi îl admiră necondiţionat.

Oare câţi dintre noi mai vorbim azi de onoare, de demnitate. Dar de patriotism? Cât mai înseamnă ele pentru noi, astăzi? Şi dacă nu ne mai gandim la aceste concepte considerate pe nedrept perimate, oare realizăm cît de mult pierdem? Oamenii au nevoie de demnitate şi de onoare. Fără ele nici nu am mai fi oameni, ci doar nişte biete vieţuitoare, printre altele… Să învăţăm fiecare şi unul pe altul, să fim oameni de onoare şi oameni demni. Aşa cum ne-au arătat de atâtea ori înaintaşii noştri. Cei care s-au sacrificat pentru urmaşii lor.

E important să nu uităm să fim demni. Şi să rămânem oameni de onoare!

The URI to TrackBack this entry is: https://alexandrone.wordpress.com/2008/08/01/demnitate-si-onoare/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: