Castelul Reginei Maria de la Balcic – „Raiul florilor” (I)

Prima oară când am auzit de Balcic, citeam într-o revistă despre cea care a fost Regina Maria a României personalitate covârşitoare a vieţii politice, culturale şi spirituale a ţării noastre, care a jucat un rol decisiv în făurirea României Mari la 1918. Nepoată a Reginei Victoria a Angliei şi a Ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei, Regina Maria şi-a lăsat o amprentă inconfundabilă în istoria acestui popor pe care l-a iubit enorm şi cu care a ajuns să se identifice în tot ceea ce a făcut. Locurile pe care le-a iubit şi în care a zăbovit în anii vieţii sale, păstrează şi acum un parfum deosebit al sufletului său cu totul minunat.

Anul acesta, la 18 iulie, s-au împlinit 70 de ani de la mutarea la cele veşnice a Reginei Maria a României (†1938). Au fost numeroase manifestările care au comemorat această mare personalitate a românilor. S-au scris şi s-au rostit multe cuvinte elogioase. Şi pe bună dreptate, căci Regina Maria merită respectul şi consideraţia întregului popor român, pentru tot ceea ce Majestatea Sa a făcut din dragoste pentru poporul în fruntea căruia a fost unsă Regină, rol pe care l-a onorat din plin, fiind ca o mamă spirituală a tuturor românilor, mai ales în momentele istorice deosebit de grele.

Cuvintele nu sunt niciodată de-ajuns. Mereu mai rămâne ceva încă nespus… Uneori lucrurile şi locurile mărturisesc mai bine decât oamenii, despre cei care au trecut pe acolo, despre cei ce le-au făurit şi şi-au lăsat o parte din sufletul lor în ctitorii care dăinuie. Sunt locuri care trebuie vizitate mai ales cu sufletul. Ceea ce ochiul vede, trebuie să treacă prin inimă, pentru a înţelege cât mai bine ceea ce ne-au lăsat ca moştenire cei de dinaintea noastră.

Balcicul este un astfel de loc. A fost locul de suflet al Reginei Maria. A lăsat ca testament să-i fie adusă inima aici, după moarte şi aşezată în mica bisericuţă „Stella Maris”, de la malul mării. Nu departe de locul unde stătea pe micul tron de marmură, contemplând în cea mai deplină linişte nesfârşitul mării, soarele apunând printre valuri. Întreg talentul artistic cu care a fost dăruită din plin de Dumnezeu, gustul rafinat pentru frumos, bogăţia sufletului romantic, sensibilitatea extraordinară de care dădea dovadă, toate acestea au izvodit acolo, în micul Oraş Alb de la malul Mării Negre, între nisipurile argintii, o reşedinţă de vis, un mic castel cu turn, o mică bisericuţă – Stella Maris („Steaua Mării”) – şi un parc imens plin de copaci deosebiţi şi grădini suspendate, un adevărat rai al florilor, prin care şi-a plimbat paşii de atâtea ori, bucurându-şi sufletul de o frumuseţe dumnezeiască.

La atâţia ani de la moartea Reginei Maria şi astăzi resimţi prezenţa sa plină de iubire, în acest loc minunat. Prea puţin s-au schimbat în castelul de la Balcic. Şi chiar dacă acest pământ a fost pierdut demult de români (1940), pentru bulgarii şi românii din Balcic, castelul şi grădina au rămas peste timp şi peste istorie ca fiind ale Reginei Maria. Pentru câţiva ani, Balcicul a fost locul unde s-a odihnit inima marii Regine. Chiar dacă a fost mutată în ţară, după cedarea Cadrilaterului, la Balcic au rămas amintirile, locurile, copacii, florile, urma paşilor Reginei, parfumul atâtor întâlniri de seamă, amintirea oamenilor deosebiţi care au trăit sau au trecut pe aici.

Ca vizitator al acestor locuri, te simţi asemeni unui pelerin ce vizitează locuri cu o mare încărcătură religioasă. Totul în jur reflectă atmosfera timpurilor de demult, prezenţa spirituală a marii Regine. Florile au fost răsădite cu grijă, aproape ca şi în vremea sa, când arăta grădinarului priceput de la Balcic modul în care dorea să arate grădina. Iar grădinarul a pus în această operă tot sufletul său, pentru Regina sa. Azi admirăm la Balcic „grădina botanică Sfinţii Constantin şi Elena”. De fapt e grădina reginei Maria! Dacă paşii vă vor purta vreodată prin Balcic, nu ezitaţi să împliniţi această călătorie de suflet, într-un loc care va rămâne cu siguranţă la sufletul dumneavoastră.

Cuvintele nu pot descrie bogăţia de simţăminte pe care le încerci vizitând Castelul Reginei Maria. Cele câteva fotografii pe care le-am pus aici, sunt doar o mică dovadă a celor spuse. Şi un îndemn ca să vizitaţi acest loc minunat!

Capela “Stella Maris” din incinta castelului Reginei Maria din Balcic

The URI to TrackBack this entry is: https://alexandrone.wordpress.com/2008/08/23/%e2%80%9eraiul-florilor%e2%80%9d-%e2%80%93-castelul-reginei-maria-de-la-balcic/trackback/

RSS feed for comments on this post.

20 comentariiLasă un comentariu

  1. […] acest loc cu totul special, aşa cum este Castelul Reginei Maria de la Balcic (vezi prima parte AICI). Pe lângă grădinile superbe, în care te rătăceşti admirând atâtea flori minunate, […]

    Apreciază

  2. Doamne, cata splendoare si candoare!…Sunt atatea frumuseti in tara noastra, pe care ar trebui sa le pretuim, insa nu are cine sa isi asume acest „risc”… Spun risc pt ca acel cineva care intr-o buna zi va lua „hăţurile” acestei sarcini va trebui sa fie fff bun in ceea ce va trebui sa faca, ca sa poata mentine echilibrul si controlul asupra a tot ceea ce ne înconjoara.

    Apreciază

  3. Mayra, imi pare rău sa te corectez, dar Balcicul este acum in Bulgaria. Daca ar fi la noi n-ar mai fi asa superb…

    Apreciază

  4. Pe un tarm, la margine de mare era o gradina plina de flori in multe culori, de copacii de maslini, de mere dulci si de cirese…Era tot ce avea si in fiecare zi avea grija de ea, ii vorbea, cu ea se-nveselea, cu ea plangea si tot cu ea gandurile si dorurile isi adormea pe piatra alba pe care lacrimile de roua in fiecare dimineata le scada.
    Petalele cazute in fiecare dimineata le aduna si cu ele apa marii-o incununa…Ele plecau cu valurile calatoare, odata cu ele si gandurile sale amare…Pumnul si-l umplea cu apa parfumata si isi uda fata alba, spunand:”va veni si alta data!”
    Treceau zile, luni si ani, dar speranta sa o gaseai in fiecare floare, in fiecare fruct de vara si de toamna, in fiecare frunza de maslin, chiar daca unele ii cadeau la picioare…Fluturasii ii mangaiau privirea cazuta si la fiecare zbor lasau o urma albastra…Se asezau pe fiecare petala alba, pe fiecare clapa a pianului de la fereastra, pe fiecare coarda de vioara, pe fiecare sunet de harpa…Cate unul se mai agata in floarea de mar de parca acolo vroia sa-i fie ultimul zbor.
    ___Micutul meu, vino de-ti continua zborul…Priveste cum Lumina deschide Orizontul…Auzi? Scoica isi canta dorul…Dorul de Sirena, de iubirea ei eterna.Tu stii cel mai bine sa zbori spre lumina…Ia si dorinta mea si a scoicii de perluta dorului plina si du-le la ea, la lumina si izvorul din ea.
    Zborul si l-a continuat si in lumina a plecat…Ah, si ce lumina mare se facuse!Fluturasul in ea se pierduse…pentru ca numai el stie ca iubirea e plina de lumina si izvor…Si atunci parfumul florilor de mar peste gradina se asezase…Floarea de cires petala si-o deschidea,frunza de maslin se legana, in ritmul ciocarliei usor cadea si in fiecare zi drumul valului il urma cu aceeasi speranta:”va veni si alta data, caci este zi in fiecare zi lasata…!”
    Porumbelul alb le aduna si in cuibul de la fereastra le aseza…melodia continua sa-i mangaie fata si lacrima cazuta pe piatra alba …

    ( octombrie, 2007)
    Cand am recitit am vazut ca ce mult se aseamana cu ea, Maria, si cu acel palat de pe marginea marii, din Balcic.

    Apreciază

    • Bun venit, Liliana! Frumos ai povestit. Frumoase gânduri. Îţi doresc să ajungi pe la Balcic. Este cu adevărat un loc minunat!

      Apreciază

  5. Azi dimineata pe la orele noua pe TVRCULTURAL am urmarit cu placere,cu bucurie,cu emotie un documentar despre Balcic si despre Regina Maria.Aveam impresia ca chiar am fost pe acolo,gratie postarilor tale.Nu sunt sigura dar cred ca a comentat Dna Mociornita-un om de exceptie,fiica marelui industrias roman.

    Apreciază

  6. Apreciază

    • # Bun venit si multumesc frumos pentru videoclip!

      Apreciază

      • Bine v-am gasit ! Nu am stiut daca functioneaza sau nu 🙂
        Toate bune !

        Apreciază

      • # Încă o dată, bun venit pe aici! Numai bine! 🙂

        Apreciază

  7. O gradina minunata. Splendida bisericuta alba, in mijlocul copacilor . Si ce nume de poveste are … Steaua Marii. Nu cred, ca mai exista pe undeva, un lacas religios cu un nume atit de romantic …

    Apreciază

    • # Da, Balcicul este un loc deosebit, care poartă din plin amprenta unui suflet mare – Regina Maria. Ştiind bine că toţi suntem trecători pe-acest pământ, ea a lăsat nişte „urme” ale trecerii sale prin lume, pe care să le admirăm şi cei de-acum şi cei ce vor mai veni.
      Cât priveşte numele bisericuţei…da, este minunat!
      Mulţumesc de vizită, Dani! 🙂 O zi frumoasă!

      Apreciază

  8. Am intalnit la Balcic niste turisti ciprioti.Erau ferm convinsi ca Regina Maria a fost bulgaroaica.Le-am povestit cu mandrie despre regina noastra romanca.Ce noroc pe bulgari sa aiba un asemenea loc de poveste!

    Apreciază

    • # Am apreciat la bulgari ca au pus pe domeniul de la Balcic panouri de informare in care se spunea corect ca Regina Maria a fost Regina Romaniei. Plus faptul ca informatiile erau scrise si in romana. Bravo lor! Cat despre noi, romanii, cea mai mare pretuire a acestei mari regine, ar fi sa-i cunoastem viata, realizarile, meritele deosebite. Iar „locuri de poveste” ar fi si pe la noi prin tara, dar cine nu ne lasa sa le valorificam asa cum bulgarii au reusit?
      O zi cat mai frumoasa! 🙂

      Apreciază

  9. Am vazut Balcikul toamna, in octombrie, cind scapat de calvarul caniculei si a furnicarului de turisti venitti la mare, respira aerul binecuvintat si linistea marii. Superb! la superlativ totul. Felicit pe vecinii nostri bulgari pentru pastrarea intacta a valorilor fostului domeniului regal, pentru precizarile corecte dpdv istoric, pentru limba romana si nu numai.
    Si pentru ca acum se poate, se merita sa vezi acest castel in fiecare anotimp. Cu siguranta altele vor fi culorile, miresmele si impresiile.

    Apreciază

    • # Mulţumesc frumos pentru comentariu! Aşa este, Balcicul va rămâne un loc deosebit, care merită să fie vizitat în toate perioadele anului. De-am lua aminte la exemplul bulgarilor, ce bine ar fi, căci avem atâtea locuri minunate!
      Numai bine! 🙂

      Apreciază

  10. Am vazut Balcicul prima data, cu ochii mintii, din impresiile scrise, apoi din carti postale, foto, reportaje.
    Cind am calcat, totusi in Balcic, desi zumzaia de vizitatori, am simtit emotie si liniste. E un colt de rai, binecuvantat si-i bine ca E.
    Regina Maria, peste timp, ne mai intinde o mana….
    Multumim Alexandru pentru articol

    Apreciat de 1 persoană

    • # Cu multă plăcere. Așa este, cine ajunge acolo, la Balcic, nu uită locul acela niciodată!Un loc ce transmite multă pace sufletească, un loc al frumuseții, un loc de suflet. Ce frumos ai zis că Regina Maria ne întinde o mână, peste ani…
      Toate cele bune și zile cât mai frumoase! 🙂

      Apreciază

  11. Am citit toate ”seriile” tale cu Balcic, foarte frumos ai scris tu, punind suflet, eu am scris tot cum am simtit… 🙂 Numai bine,

    Apreciat de 1 persoană

    • # Mulțumesc mult pentru vizite și pentru aprecieri. Am încercat să redau ceva din farmecul inegalabil al acestui loc minunat, care este… Balcicul. În speranța că și cei care nu au ajuns încă acolo, o vor face cât mai curând.
      Toate cele bune și zile frumoase! 🙂

      Apreciat de 1 persoană


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: