Dimineaţă de toamnă…

De câteva zile, toamna îşi face simţită prezenţa într-un mod ceva mai friguros, parcă atenţionându-ne că nu trebuie să ne încredem în razele soarelui de peste zi. Dimineţile sunt tot mai reci, ceţoase, umede, iar bruma şi-a făcut deja simţită prezenţa-i zgribulită. În timpul zile, soarele ne dăruieşte puţină căldură, pentru ca seara să vină tot cu răcoare. Durata zilei s-a scurtat, noaptea e tot mai lungă. E miezul toamnei, dar parcă deja simţim adierea iernii care se apropie încet, încet. Căldura fierbinte a verii, vacanţele frumoase, plimbările prelungite… sunt deja amintiri….

Astăzi de dimineaţă, peste Bărăgan s-a aşternut o ceaţă groasă. Soarele abia dacă mai reuşea să trimită o rază firavă prin stratul gros de ceaţă… Siluetele copacilor de pe marginea drumului abia se mai zăreau, ca nişte umbre întunecate cu multe braţe înfricoşătoare. Pentru cei ce călătoresc, drumul abia vizibil, avea să fie o încercare grea.

Încet, încet, ceaţa s-a risipit şi soarele avea să învăluie cu căldură întreaga natură. O toamnă atât de frumoasă! Nu ne rămâne decât să ne bucurăm cu recunoştinţă de fiecare zi însorită de toamnă!

Published in: on 30/10/2008 at 9:57 pm  Comments (25)  
Tags: , ,