A ruginit frunza din vii….

Contemplând spectacolul toamnei, mi-am amintit de cunoscuta romanţă „A ruginit frunza din vii”. Versuri frumoase, melancolice… ca şi frumuseţea naturii care ni se dezvălui într-atât de minunate moduri!

A ruginit frunza din vii / Şi rândunelele-au plecat / Pustii sunt lanuri şi câmpii…..”

 

dsc05111

Veselia verii s-a dus. Ciripitul păsărilor de tot felul parcă  a amuţit. Ici-colo, doar din când în când, mai auzi câte-un tril firav al unei păsări dintre cele care vor rămâne aici şi peste iarnă. Pe câmp munca oamenilor s-a terminat. Roadele s-au strâns demult. Parcă ieri viile răsunau de veselia culegătorilor. De bucuria culesului, a mustului nou care începea să fiarbă, plin de viaţă, de energia soarelui strânsă în struguri Ogoarele sunt atât de pustii şi parcă triste… Şi oamenii sunt parcă tot mai puţini pe stradă…Până la primăvara va fi atât de mult….

A ruginit frunza din vii / Şi rândunelele-au plecat…”

 

dsc05112

dsc05113

dsc04926

dsc04877

Şi un fragment din cunoscuta romanţă….