Decembrie?

Acum două săptămâni iarna îşi arătase chipul îngheţat peste întreaga natură. Zăpada se aşternuse pe neaşteptate, acoperind cu albul său imaculat totul. Ne-am bucurat pentru frumuseţea peisajului, cu gândul la jocurile prin zăpadă din copilărie, la apropiatele Sărbători sfinte, colinde, daruri, obiceiuri frumoase. Au fost câteva zile frumoase, în care totul era de un alb strălucitor de jur împrejur.

Păpădie…

Apoi … afară a început să se încălzească, soarele să strălucească cu putere, căldura să fie nefiresc de mare. Mugurii copacilor stau gata să plesnească, unele flori au îmbobocit din nou! Prin parc este o iarbă verde pe care nu gândeam că o vom mai vedea până la primăvară. O ştire de la televizor ne arată că, în aceste zile, un măr din curtea unui român a înflorit şi a făcut şi mere, a doua oară pe anul acesta!!? Astăzi, afară au fost aproape 20 de grade Celsius! Vine Crăciunul sau vine primăvara? – aproape că ne întrebăm miraţi de aşa vreme schimbătoare. Până şi gâzele au început să bâzâie pe afară.

Vremurile se schimbă în continuu. Oamenii se schimbă şi ei, cu fiecare an. Şi natura se schimbă, în acelaşi mod bulversant ca şi oamenii. De ce să ne mai mirăm? Dar… oricât ni s-ar părea că schimbăm lumea aceasta (cu vrere sau fără vrere), numai Dumnezeu este Cel ce veghează ca toate „să fie la bună vreme”(Psalmul 102) căci „întorcându-Ţi Tu faţa Ta, toate se vor tulbura….” (v.30). Va avea Domnul grijă ca toate să rămână întru ordinea Sa!

Trandafir de decembrie!