Când tocmai începusem să credem că primăvara va veni cu hotărâre şi va alunga definitiv frigul anotimpului rece, iată că iarna s-a zburlit spre noi cu putere, ca să ne arate că suntem totuşi doar în februarie, iar luna aceasta este tot a ei. Peste toată ţara, iarna s-a întors cu viscol năprasnic, cu ger şi zăpadă din belşug. A fost un fel de demonstraţie de forţă care ne-a luat pe nepregătite. Şi totuşi, puterea iernii a slăbit. Dacă ieri viscolul mătura o ţară întreagă, astăzi soarele a răsărit, parcă zâmbindu-ne tuturor. O parte din zăpadă s-a topit, vântul şi-a potolit furia, ici – colo petice de pământ au început să se ivească şi firele de iarbă care deja apucaseră să încolţească, au scos din nou capul la lumină.
…urme pe zăpadă…
Si la noi a nins mai mult decat toata iarna de pana acum. Dar cum iese putin soarele se topeste. Oricum eu ma bucur pentru ca e frig acum, deoarece daca mai tineau zilele calduroase incepeau copacii a inflori prea devreme si un inghet ar fi fost „dezastruos”.
Dumnezeu tine totul in controlul Sau de aceea sa-I multumim cu recunostinta!
O duminica binecuvantata!
ApreciazăApreciază
A fost oarecum o surpriza aceasta revenire in forta a iernii, tocmai cand ne asteptam la un debut al primaverii. E mai bine sa ne „bucuram” de iarna acum, la timpul ei, decat sa fi revenit in plina primavara. Are grija Dumnezeu sa randuiasca cel mai bine vremea.
ApreciazăApreciază
Imagini superbe! Pasii de pe zapada sunt ai tai? Sa speram ca primavara si-a intrat in drepturi si ca nu se va mai intoarce.:)
ApreciazăApreciază
Cristi, bun venit pe aici! Mă bucur că ţi-au plăcut pozele. Asta am şi dorit cel mai mult: să ofer câteva „clipe” dintr-o lume atât de frumoasă.
Paşii pe zăpadă? Da, erau ai mei. Pentru o clipă am întors în urmă privirea. Spre „urmele” unor clipe care au trecut şi niciodată nu vor mai fi…
Acum a venit primăvara cu alaiul ei de frumuseţe. Vom avea multă bucurie în suflet. Aşa că….să ne bucurăm!
ApreciazăApreciază