Flori de „Nu mă uita”

dsc06480-nu-ma-uita

Sunt atât de frumoase, de delicate. Albastrul lor te face să crezi că Cerul a cernut pe pământ mii de picături strălucitoare din albastru acestui nesfârşit firmament al lumii…

Cum să uiţi atâta frumuseţe? Ea grăieşte despre minunile Creatorului mai bine decât ar putea să o facă oamenii vreodată prin cuvinte…

dsc06479

dsc06594

Picuri de ploaie….

dsc06793

Sâmbătă a plouat peste toată ţara. O ploaie liniştită de primăvară s-a aşternut şi peste întinsul Bărăgan. Pământul însetat a primit cu nesaţ această binecuvântare a Cerului. Întreaga natură s-a înviorat, căci iarna săracă în zăpezi ne-a aratat perspectiva unui an cam secetos…

Picăturile de ploaie au mângâiat fiecare fir de iarbă, fiecare frunză, fiecare floare … Au poposit asupra lor dând şi mai multă strălucire frumuseţii primăverii.

Ploaie la bună vreme. Binecuvântarea Domnului!

dsc06797

dsc06791

dsc06796

Noian de galben

dsc06738 A înflorit rapiţa! Câmpurile s-au umplut de o „mare” de galben strălucitor. Este o adevărată încântare să te opreşti în dreptul unui lan de rapiţă şi să admiri atâta galben… Pare că soarele şi-a presărat strălucirea în fiecare dintre aceste mici flori.

Priviţi!

dsc06740

Published in: on 23/04/2009 at 8:57 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , ,

Hristos a înviat!

invierea-domnului

Lumina Sfintei Învieri a Mântuitorului Hristos să reverse în viaţa tuturor lumină, binecuvântare şi bucurie sfântă!

Un Paşte fericit tuturor celor care au vizitat această pagină!

Published in: on 21/04/2009 at 10:22 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , ,

S-au întors berzele!

berze-1

Primăvara ne aduce multe frumuseţi. Şi nu doar florile nenumărate care ne încântă privirea cu frumuseţea lor şi mirosul cu parfumul îmbătător… Ar fi o frumuseţe prea ….tăcută. La toate acestea se mai adaugă şi „cântăreţii primăverii” – păsări de multe feluri, fiecare cu cântul său…

Pe drumul spre casă, într-una din serile trecute, am avut bucuria să văd un stol de berze zburând foarte aproape de pământ. Unele au poposit pe întinsul câmpiei, altele prin copacii de pe marginea drumului, altele făceau ocoluri ample prin aer, căutând parcă un loc de aterizare.

Cu statura lor maiestuoasă, cu penajul lor frumos colorat în alb şi negru, cu ciocul impresionant şi picioarele foarte lungi, berzele atrag atenţia, fascinează. Nu sunt nişte păsări oarecare! Şi te mai fac să te gândeşti şi la faimoasele „legende” care ni se spuneau în copilărie, despre … „adusul copiilor”! 🙂

Acum s-au întors „acasă”. Le aşteptam cu drag. Astă toamnă le priveam cu tristeţe cum plecau spre zări mai calde. Acum s-au întors, iar viaţa merge înainte! Suntem din nou cu toţi la acest „ospăţ al naturii” lăsat de Dumnezeu încă de la facerea lumii.

Păpădii

dsc06567

Sunt atât de frumoase! Ca nişte bănuţi de aur. Le vedem presărate prin iarbă la tot pasul. Parcă râd spre noi, strălucind în soare. Ele însele par a fi „picături” din soare. Şi nu le-a semănat nimeni. O frumuseţe pe care o primim gratuit, un dar minunat!

Când aţi cules ultima oară flori de păpădie? Sau când aţi mai savurat plăcerea de a sufla în vânt puful păpădiei? Coroniţele pe care ni le făceam în copilărie din aceste micuţe flori…. amintiri frumoase…

An de an ne încântă. Mereu frumoase, mereu proaspete…

dsc06599

dsc06562

dsc06496

dsc00520-papadii

Lalele, lalele…

dsc06488-laleleSunt adevărate „regine” ale florilor de primăvară. Cu ţinuta lor zveltă, maiestuoasă, cu „coroana” de petale de un colorit superb… Lalele sunt minunate! Acolo unde ai bucuria să le zăreşti, nu poţi să nu te opreşti din drum măcar o clipă şi să le admiri. Pete de culoare într-o „mare” de verde crud primăvăratec..

Priviţi-le, admiraţi-le, iubiţi-le! Frumoasele noastre lalele…

dsc06489

dsc06491

dsc00515

Frumusețile primăverii (I)

dsc06388

Au înflorit pomii! La tot pasul ne încântă privirile cu coroanele lor pline de flori asemeni unor mirese împodobite. Zumzet de albine, miresme minunate….. Frumusețe!

Primăvara ne umple sufletele de bucurie. Simți că renaști! Te simți mai tânăr, mai plin de viață.

O fotografie surprinde un crâmpei din această frumusețe. Dar dacă ieși afară, în mijlocul naturii, spectacolul primăverii este desăvârșit!

dsc063892

dsc06382

Muguri de primăvară

dsc06162

Cu pași mărunți și repezi primăvara își intră în drepturile ei. Chiar dacă vremea ne-a mai jucat și feste și au mai fost și zile friguroase și chiar „surprize” cu iz de iarnă, semnele primăverii apar la tot pasul. Floricelele au început să ne încânte cu splendoarea lor și cu fiecare zi descoperim tot mai multe.

Mugurii copacilor s-au pregătiit să „explodeze”, gata să îi îmbrace cu o haină nouă de flori și verdeață. Întreaga natură renaște și, odată cu ea și oamenii ies din lâncezeala iernii. Prin grădini, pe câmpuri sau pe stradă, acum vezi tot mai multe chipuri, mai multe zâmbete, mai multă voioșie. Nicăieri nu ne simțim mai bine ca în mijlocul naturii. E locul nostru, e lumea noastră, e „casa” noastră.

Să ne bucurăm de frumusețea primăverii! Este un dar divin.

dsc06166

dsc06189

dsc06209

dsc06214

dsc06186

Şi un minunat cântec despre primăvară.

 

Published in: on 02/04/2009 at 10:56 am  Comments (2)  
Tags: , , , ,

Octavian Goga (1881-1938)

octavian_goga1

Octavian Goga – poetul rămas în conștiința românilor ca „poet al pătimirii” – s-a născut la 1 aprilie 1881 la Rășinari, lângă Sibiu, în familia preotului Iosif Goga. Debutul său literar cu volumul „Poezii” (1905) a fost considerat un adevărat eveniment literar, iar tânărul poet de atunci a fost considerat „începutul unei noi epoci pentru sufletul nostru românesc“ și „un talent original inspirat numai de sufletul poporului“. În toate volumele sale, Goga a ilustrat ca nimeni altul sufletul acestui popor, cu suferințele, durerile, dorurile, bucuriile și aspirațiile sale.

S-a stins din viață în ziua de 7 mai 1938 la vârsta de 57 de ani. Ne rămân ca o moștenire spirituală de excepție versurile sale din care răzbate peste timp dragostea față de pământul și neamul românesc.

 

Rugăciune

Rătăcitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stăpâne,
În faţa strălucirii tale.
În drum mi se desfac prăpăstii,
Şi-n negură se-mbracă zarea,
Eu în genunchi spre tine caut:
Părinte,-orânduie-mi cărarea!

În pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapă,
Cum vor să-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapă.
Din valul lumii lor mă smulge
Şi cu povaţa ta-nţeleaptă,
În veci spre cei rămaşi în urmă,
Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.

Dezleagă minţii mele taina
Şi legea farmecelor firii,
Sădeşte-n braţul meu de-a pururi
Tăria urii şi-a iubirii.
Dă-mi cântecul şi dă-mi lumina
Şi zvonul firii-ndrăgostite,
Dă-i raza soarelui de vară
Pleoapei mele ostenite.

Alungă patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frânge,
Şi de durerea altor inimi
Învaţă-mă pe mine-a plânge.
Nu rostul meu, de-a pururi pradă
Ursitei maştere şi rele,
Ci jalea unei lumi, părinte,
Să plângă-n lacrimile mele.

Dă-mi tot amarul, toată truda
Atâtor doruri fără leacuri,
Dă-mi viforul în care urlă
Şi gem robiile de veacuri.
De mult gem umiliţii-n umbră,
Cu umeri gârbovi de povară…
Durerea lor înfricoşată
În inimă tu mi-o coboară.

În suflet seamănă-mi furtună,
Să-l simt în matca-i cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsă
Pe strunele înfiorate;
Şi cum sub bolta lui aprinsă,
În smalţ de fulgere albastre,
Încheagă-şi glasul de aramă:
Cântarea pătimirii noastre.

Published in: on 01/04/2009 at 1:34 pm  Comments (1)  
Tags: , ,