Puişori

DSC06624

Nu doar florile şi pomii ne bucură sufletul în vremea primăverii. Întreaga natură renaşte. Şi plantele, dar şi animalele. În ogradă, pe lângă vieţuitoarele care au trecut prin „proba” iernii, au început să apară şi „locatari” noi. Pentru ca să fie „familia” şi mai numeroasă!

O cloşcă mai harnică ne-a bucurat cu câţiva puişori de găină. Frumoşi foc! Mici bulgăraşi de puf, plini de viaţă, cu ochişorii atât de drăgălaşi, făcând mereu o mare gălăgie cu piuitul lor vesel.

Pentru că au fost şi câteva zile mai friguroase, cutia cu puişori a mai poposit şi prin casă, pe lângă soba călduroasă, până ce  micuţii au mai crescut, iar afară s-a încălzit.

Acum sunt deja mărişori şi au făcut deja „cunoştinţă” cu curtea păsărilor.

DSC06620

DSC06627

Şi… după câteva săptămâni, ceva mai mărişori!

DSC06913

DSC06914

Published in: on 15/05/2009 at 6:26 am  Comments (5)  
Tags: , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://alexandrone.wordpress.com/2009/05/15/puisori/trackback/

RSS feed for comments on this post.

5 comentariiLasă un comentariu

  1. Parca mai draguti sunt cand au cateva zile. Cand eram mica mi-am ales un puisor din curtea bunicului si am decis sa fie „pet”-ul meu. L-am luat in casa, l-am hranit bine, incercam sa-l fac sa doarma cu mine in pat. Desigur ca nu am reusit sa-l tin decat vreo ora ca imediat a „zburat” la fratii lui.

    Apreciază

    • Ha, ha! Stai liniştită, BlackCat, mai ştiu şi eu pe …cineva care stătea cu puii prin casă şi voia să doarmă cu ei în plapumă! 🙂
      Când îi vezi atât de frumoşi, cum să nu-ţi fie drag de ei?
      Ghemotoace de puf!

      Apreciază

  2. Oau!!Mi-ai amintit de vremea cand cresteam pui de incubator,in bucatarie mintr-o cutie mare de lemn,cu instalatii de incalzit si iluminat,hahaha…da si erau asa de ascultatori,cand intram in bucatarie,venind de la servici prima data ma uitam la ei si taceau malc la auziul usii,tipenie…niciun piu nu se auzea,apoi camd ma vedeau incepeau sa piuie toti odata.Offf.o sascriu o poveste despre asta ca mi-e dor,insa de cand ne-a omorat gainile cretinul ala de ministru,cu aviara lui de muls…am zis stop.
    Alex,ma bucur ca ai postat puisorii tai,sunt adorabili,pana in momentul in care vrei sa-i inveti sa manance boabe de porumb… 🙂

    Apreciază

    • Ce amintiri! Am râs când am citit despre comportamentul puişorilor. Chiar aşa fac! Atenţie, tăcere…şi apoi explozie de piuituri!
      Gripa aviară a făcut şi prin Bărăgan „victime” în rândul bietelor orătănii din bătăturile oamenilor. Un „genocid” (avicol) inutil!

      Apreciază

  3. Off….ce sa mai zic…deja plang, gandindu-ma la zilele cand eram cu bunica mea si o ajutam cu asemenea treburi,pe langa casa…ce fericita si mai ales curioasa eram atunci cand bunica venea cu cate un puisor,in pumn…Era asa de mic incat mi-era frica sa-l si ating de frica sa nu-i fac vreun rau… Erau frumosi „bulgarasii” – asa cum le-ai spus si tu, dar care imi dadeau o mare satisfactie atunci cand ii vedem mancand sau alergand dupa vreo frimitura….
    Frumos…ce viata…

    Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: