Îmi amintesc un refren dintr-un cântecel popular pe care îl cântau mai mulţi interpreţi de muzică populară din Bărăgan. „Pâinea cea de toate zilele” era numită în chip de alint „grâuşor”:
„Foaie verde maghiran //Grâuşor din Bărăgan // Te apleci în vânt uşor // Şi-mi aprinzi în suflet dor….”
A dat Dumnezeu ca şi în acest an să ne bucurăm văzând lanurile nesfârşite de grâu… Pe care gospodarii le-au treierat după acelaşi ritual pe care oamenii îl împlinesc de mii de ani, cu aceeaşi dragoste faţă de pământul acesta care ne este casă şi izvor de hrană
Ne-a dat Dumnezeu pâine! Se cuvine să-I aducem mulţumirea noastră.
http://www.trilulilu.ro/doinab/6d4f351bc3a82a
Uitaţi câtă frumuseţe a lăsat Dumnezeu în micul spic de grâu!
„..Toata ziua tot pe ses sa te pierzi prin graul des,sa te pierzi prin graul des,mai…” Cine s-a pierdut nu mai uita niciodata mirosul graului copt.Mi-aduc aminte ca luam boabe de grau si le mancam…Copiii de astazi de la oras nu cunosc asa ceva.
ApreciazăApreciază