Omida

Omida 1Ne-am obişnuit să admirăm mai ales lucrurile măreţe. Adică ceea ce ne impresionează într-un fel sau altul, plecând de la unele amănunte care ne-au atras atenţia. Din când în când ne mai îndurăm să observăm că şi lucrurile mici, modeste, aparent nesemnificative, au frumuseţea lor care poate să ne impresioneze, să ne încânte. Desigur, dacă ştim să privim, să fim atenţi şi la lumea celor mici.

Nu ştiu de unde, într-una din zile, am zărit pe o frunză o mică minunăţie pe care nu aveam cum să nu o remarc. O … omidă de toată frumuseţea, cu totul diferită de omizile obişnuite care terorizau pomii în unele veri călduroase. Era o omidă mare, greoaie, care abia se mişca pe frunza pe care am găsit-o. Din loc în loc, dispuse într-o ordine perfectă, pe tot corpul, se aflau nişte puncte albastre de toată frumuseţea. Iar gura ei, de un roşu aprins, mi s-a părut că…zâmbeşte!

Priviţi-o!

Omida 2

Reclame
Published in: on 18/09/2009 at 11:09 pm  Comments (10)  
Tags: , ,