În fiecare dimineaţă, paşii ne poartă cu grăbire spre locul ostenelilor şi al străduinţelor noastre. Mereu pe fugă, adesea întârziaţi, furaţi de iureşul gândurilor şi al preocupărilor acaparante, uităm cel mai adesea să observăm „miracolele” pe care le putem vedea la tot pasul. Zilele trec una după alta, anotimpurile aproape că „zboară”, anii se duc cu repeziciune unii după alţii iar noi rămânem cu mirarea şi cu veşnica întrebare: „când au trecut oare atâţia ani din viaţa noastră?„.
Sunt atât de multe lucruri minunate pe care nu ar trebui să le trecem cu vederea. Pentru că am rămâne atât de „săraci” sufleteşte, fără ele. Un răsărit de soare este mereu o minune. Din întunericul nopţii, pe firmamentul cerului, la linia orizontului apare o uşoară roşeaţă, apoi un punct strălucitor, la început mic, apoi din ce în ce mai mare…
O nouă zi! Un nou început… Încă o binecuvântare a Cerului!
Lumea lui Alexandru 
Comentariile tale rascolesc mereu ceva in suflet.Iti doresc sa te bucuri de tot ce e frumos.
ApreciazăApreciază
Un rasarit de soare aduce speranta unui nou inceput…deci zambeste cu fiecare rasarit de soare pe care viata ti-l ofera …ca pe un dar…
ApreciazăApreciază
Da, aşa este. Orice răsărit este un nou început…o nouă viaţă…un dar divin!
Mulţumire Cerului!
ApreciazăApreciază
Da, Alexandru, sunt de acord cu tine. Orice rasarit e o minune, caci Dumnezeu ne rabda inca, rasarind lumina Lui si peste drepti si peste pacatosi. Si trebuie sa ne gandim ca doar rugaciunile Maicii Sale si ale Sfintilor din ceruri si din cotloanele pamantului ne mai tin inca.
ApreciazăApreciază
Bun venit pe aici, Theodora! Aşa este, precum zici. Iar Dumnezeu nu doar ne rabdă, dar ne iubeşte încă atât de mult, cât noi nici nu ne dăm seama. Pentru aceasta suntem datori să-I preţuim opera…
ApreciazăApreciază
Cat de frumos ai spus si cat de adevarat-„Dumnezeu ne iubeste cat noi nici nu ne dam seama”.
ApreciazăApreciază