Am tot amintit aici despre frumuseţea acestui anotimp de care încă ne mai bucurăm… Poate că toate aceste „picături” par unora lucruri banale… Dar dacă ne-am uita mai bine, am recunoaşte că toate aceste frumuseţi ne fac viaţa mai frumoasă…
Daca ne-am lasa cu totul subjugati grijilor zilnice, problemelor carora niciodata nu le mai dam de cap, framatarilor noastre de tot felul, am realiza dupa o vreme ca viata trece pe langa noi si nici nu mai bagam de seama asta. Si-ar fi pacat sa lasam sa se intample asa.
Una dintre cantarile religioase pe care le auzim la biserica, ne indeamna de fiecare data: „toata grija cea lumeasca acum sa o lepadam!” Intelept indemn… Prea multa grija spre cele in care ne irosim…
Nu cred ca daca ne indreptam privirea, macar cateva clipe in fiecare zi, cu staruinta, cu inima deschisa si mintea eliberata de ganduri, spre frumusetile din jurul nostru, suntem mai putin „seriosi” sau mai putin responsabili fata de datoriile noastre. La urma urmei, toate aceste minunatii sunt daruri de la Cel de Sus… Daruri pentru noi, copiii Sai!
Verdele crud al ierbii… Un verde incredibil pentru aceasta perioada! Ceva mai incolo…o tufa de un rosu „orbitor”!
Frunze… Covor de frunze… Forme, culori, fosnet in urma pasilor nostri…