Culorile toamnei

Am tot amintit aici despre frumuseţea acestui anotimp de care încă ne mai bucurăm… Poate că toate aceste „picături” par unora lucruri banale… Dar dacă ne-am uita mai bine, am recunoaşte că toate aceste frumuseţi ne fac viaţa mai frumoasă…

Daca ne-am lasa cu totul subjugati grijilor zilnice, problemelor carora niciodata nu le mai dam de cap, framatarilor noastre de tot felul, am realiza dupa o vreme ca viata trece pe langa noi si nici nu mai bagam de seama asta. Si-ar fi pacat sa lasam sa se intample asa.

Una dintre cantarile religioase pe care le auzim la biserica, ne indeamna de fiecare data: „toata grija cea lumeasca acum sa o lepadam!” Intelept indemn… Prea multa grija spre cele in care ne irosim…

Nu cred ca daca ne indreptam privirea, macar cateva clipe in fiecare zi, cu staruinta, cu inima deschisa si mintea eliberata de ganduri, spre frumusetile din jurul nostru, suntem mai putin „seriosi” sau mai putin responsabili fata de datoriile noastre. La urma urmei, toate aceste minunatii sunt daruri de la Cel de Sus…  Daruri pentru noi, copiii Sai!

Verdele crud al ierbii… Un verde incredibil pentru aceasta perioada! Ceva mai incolo…o tufa de un rosu „orbitor”!

Frunze… Covor de frunze… Forme, culori, fosnet in urma pasilor nostri…

Gândăcei

Toamna aceasta ne-a răsfăţat cu multe zile frumoase, însorite. Zile de care am putut să ne bucurăm din plin dacă am ales să petrecem mai multe clipe în mijlocul naturii. Admirând  atâtea minunăţii pe care le putem vedea la tot pasul…

Pe un trunchi de copac, au ieşit la soare nişte gândăcei frumos coloraţi în roşu şi negru. Se bucurau şi ei de razele călduroase ale soarelui!

Frumuseţile toamnei (I)

Ultimele zile de toamnă ne-au oferit o vreme incredibil de caldă, aproape primăvăratică şi o mulţime de „surprize” la care nu ne-am fi aşteptat în această perioadă a anului.  Câte o păpădie înflorită, un trifoi, o floricică delicată, iarba de un verde atât de crud… Dar şi multe frunze uscate ce ne reamintesc că suntem totuşi la sfârşitul toamnei… În acest iureş al vieţii, o clipă de tihnă în mijlocul naturii ne trezeşte cele mai frumoase sentimente… Sau amintirea zilelor care au fost…  Nostalgie de toamnă…

Să ne bucurăm de toate aceste minunăţii cu care nu ne vom mai întâlni până la primăvară! Şi să păstrăm în suflet, odată cu ele, tot ceea ce este mai bun şi mai frumos…

Gălbenuş şi Cocolino

Gălbenuş şi Cocolino sunt doi canari tare simpatici şi drăgălaşi foc. Gălbenuş este un „domn” respectabil ce se apropie  de venerabila vârstă de 6 ani. Pe spate şi pe aripi are penele de un verde mai închis, dar pe piept penele sale sunt galbene. Ca un „gălbenuş” de ou! 😀  Din cioculeţul său mic scoate nişte triluri foarte frumoase. Te şi miri de unde ies acele sunete melodioase! Pe care mica sa consoartă le ascultă cu atenţie, răspunzându-i cu un ciripit vesel.

Cocolino este de un portocaliu foarte frumos. Are abia un an şi este plină de energie, spre disperarea venerabilului Gălbenuş, care o mai „ceartă”, încercând să-i mai tempereze elanul. Ea nu are aceleaşi talente de „cântăreaţă” ca şi Gălbenuş, dar se străduieşte să înveţe … „partiturile”. Colivia în care stau este mica lor căsuţă în care se simt foarte bine. Chiar dacă  mai mai sunt lăsaţi şi afară, din când în când, după o tură-două de zbor prin cameră, tot „acasă” e cel mai bine!

Dimineaţa, cei doi o încep cu veselie la primele raze ale soarelui, ciripind cu foc şi vestind tuturor că a început o nouă zi. Şi nu înţeleg de ce oamenii se bucură atât de greu de venirea zorilor şi tot mai zăbovesc în pat.

Când te uiţi la cele două ghemotoace de fulgi, care te privesc atent cu ochişorii negri ca nişte neghine, nu poţi să nu-i îndrăgeşti şi să recunoşti că şi aceste fiinţe mici ne fac viaţa mai frumoasă şi ne reamintesc că Dumnezeu ne dat atâtea minunăţii pentru a ne bucura din plin de darul vieţii!

„La plimbare”!

Variaţiuni autumnale

Oricât de „răpiţi” am fi de iureşul acestei vieţi, nevoia de linişte şi de frumos ne îndeamnă să mergem în natură…  Acolo ne regăsim pe noi înşine,  acolo ne încărcăm sufletele de linişte, de pace, de frumuseţea pe care Cel de Sus ne-a dăruit-o dintru început…

Fiecare avem un loc anume spre care „evadăm” de câte ori putem, cu plăcere. Acolo ne retragem, acolo ne simţim în siguranţă, acolo ne simţim bine. Şi de fiecare dată locul nostru de suflet ni se pare tot mai frumos mai frumos!

Pe luciul apei…silueta graţioasă a unei lebede singuratice…

Flori de toamna (III)

Salvia este o floare care ne farmeca privirea prin coloritul sau viu, atat de frumos. Nu stiu sa fi vazut la vreo alta floare un rosu atat de aprins. Anul acesta am vazut intr-un parc si salvie de alte culori. Si mi-au placut mult floricelele lor frumos aliniate care parca „striga” sa fim atenti la ele.

Daliile sau gherghinele nu se lasa nici ele mai prejos. Nuantele pe care si ele le etaleaza alaturi de celelalte flori  nu pot fi imitate de nimic pe lumea asta.

Atata frumusete pentru care nu trebuie sa platim nimic! Ne este pur si simplu oferita. Un dar pe care ar trebui sa stim sa-l pretuim cu adevarat.

Actorul Gheorghe Dinică a plecat la cele veşnice

Gheorghe Dinică

(1933 – 2009)

Dumnezeu să-l odinească în pace!

20 de ani de la căderea Zidului Berlinului

La data de 9 noiembrie se împlinesc 20 de ani de la momentul istoric al căderii Zidului Berlinului – un simbol al opresiunii comuniste şi al Războiului Rece. Anul 1989 a fost un an de o importanţă istorică deosebită, pentru că el a marcat o cotitură majoră în evoluţia istoriei acestei părţi a lumii. Evenimentele petrecute în acel an au făcut posibilă căderea, rând pe rând, a regimurilor comuniste din Europa de Est. Popoarele, care până atunci făcuseră parte din “lagărul communist”, şi-au redobândit libertatea şi posibilitatea de a clădi o democraţie în adevăratul sens al cuvântului.

Evenimentele de atunci au fost comemorate în cadrul ceremoniilor desfăşurate în ziua de 9 noiembrie 2009 sub titlul generic „Sărbătoarea Libertăţii“, în prezenţa a numeroşi lideri marcanţi ai Europei şi, mai ales, a cetăţenilor germani care au trăit pe viu evenimentele de acum 20 de ani.

Zidul Berlinului, un simbol al Războiului Rece, al divizării germanilor dar şi al divizării Europei, a fost construit în anul 1961, de către conducerea comunistă a Germaniei Răsăritene, la indicaţiile ferme ale regimului sovietic. De-a lungul anilor au fost numeroase victime, oameni care au dorit să treacă de această nefirească “barieră”, plătind cu preţul vieţii pentru îndrăzneala lor. Dărâmarea acestui simbol al opresiunii a fost o urmare firească, ca o descătuşare de care Europa avea nevoie.

Flori de toamnă (II)

Toamna cu frumuseţile ei… Noian de frumuseţi!

Chiar dacă ultimele zile ne-au „impresionat” cu aspectul lor hibernal, chiar dacă iarna îşi face tot mai simţită apropierea, florile cu care „doamna Toamnă” ne-a încântat sufletele nu ne pot lăsa indiferenţi.

Crizantemele şi tufănelele sunt pur şi simplu minunate! Ultimele flori ale toamnei…

Atatea culori… atâtea chipuri ale frumuseţii pe care Creatorul a semănat-o în această lume…

Covor de frunze…

Toamnă… Timp mohorât… Nori negri… Vânt rece… Prima brumă… Apa îngheţată…  Frunze „arse” de gerul prematur… Fruze căzând….

Covor de frunze…