Când îi vezi atât de gingaşi şi frumoşi, nu ai cum să nu-i admiri, să nu-i iubeşti. Sunt minunaţi! Aduc cu ei vestirea primăverii şi, chiar dacă iarna cea friguroasă se mai încăpăţânează să mai stăruie în această curgere a vremii, ei ne încredinţează că “Zâna Primăvară” este foarte aproape de noi şi urmează să ne încânte cu spectacolul ei de frumuseţe, culoare şi miresme.
Pregătiţi-vă!
V-am mai scris aici despre Gălbenuş şi Cocolino – doi cănăruşi deosebit de simpatici. Nu ai cum să nu îi îndrăgeşti cât sunt de drăgălaşi şi frumuşei. Şi puşi pe tot felul de şotii. 🙂
Poftiţi la masă!
– Muştarul nu îmi place. Am vrut să văd ce gust are cafeaua ta! Ce mai aveţi pe aici?
Facem baie în …castron. E bineeee!
Sunt atât de mic…. Te rog să nu mă strângi!
Parcă aş sta într-un cuib!
Un acvariu cu peştisori este ceva ce atrage imediat privirile. Şi nu doar ale celor mici, care sunt fascinaţi de micile vietăţi colorate, care se mişcă cu vioiciune prin acvarii mai mari sau mai mici. Şi cei maturi pot fi pasionaţi de creşterea „peşticilor„.
După o zi de muncă, când vii acasă obosit, privind la micii peştişori din acvariu, simţi cu adevărat că te relaxezi şi uiţi de frământările pe care le avem zi de zi.
Deşi sunt atât de mici şi de …tăcuţi, aduc şi ei o pată de culoare în viaţa noastră. Făpturi ale Domnului…
Când socoteam mai bine că am scăpat de capriciile iernii acesteia, după ce i-am „admirat” zburlirile furioase şi geroase, după o scurtă perioadă de acalmie ne-am pomenit că viforoasa iarnă a revenit mai supărată ca oricând!
Viscol puternic, ger năprasnic, troiene uriaşe, drumuri blocate, oameni rămaşi blocaţi în trafic…. pur şi simplu o iarnă înfricoşătoare! Care de fiecare dată ne „surprinde” nepregătiţi. Pentru că subestimăm forţa naturii, dar şi pentru că ne încredem prea mult în „puterile” noastre. Uitând că nu noi am rânduit vremea şi vremurile…
Chiar şi în plină iarnă îngheţată, putem să avem parte de bucuria de a admira flori pe care numai la primăvară le vom afla cu drag prin grădini.
Narcise de iarnă? De ce nu! Prin magazine ne surâd „ochioase” atâtea flori frumoase care ne îmbie să le punem la ferestre, în casele noastre. In felul lor, ele ne vestesc încă de pe acum…primăvara!
Dacă în celelalte anotimpuri de peste an ne putem delecta cu o sumedenie de flori, care mai de care mai frumoase, mai colorate, mai uimitoare, iarna are şi ea…florile ei! Cu nimic mai prejos în frumuseţe. Cristale de gheaţă, în cele mai neaşteptate forme, împodobesc întreaga natură şi toate devin …sclipitor de frumoase!
O lume de gheaţă!
Şi flori de gheaţă la ferestre!
…florile de anul trecut din gradina, parca date cu zahar!
…şi câteva fire de iarbă… aşteptând dezgheţul…
Trebuie să recunoaştem că de mulţi ani nu am mai avut o iarnă atât de bogată în omăt. Ne mulţumeam chiar şi cu puţinii fulgi de zăpadă care abia albeau puţin pământul şi numai pentru puţin timp. Ne aminteam cu nostalgie de iernile copilăriei, când făceam derdeluşuri cât gardul sau tunele prin zăpadă, într-o hărmălaie de nedescris, de vuia strada de glasurile copiilor. Exact ca-n poezia lui George Coşbuc, de care ne amintim cu atâta plăcere.
Anul acesta „baba Iarna” a venit pe uliţele satului cu o trenă bogată de nea, aşternând un covor gros şi alb. Crivăţul a suflat aşa cum numai în Bărăgan poţi vedea (şi simţi!), viscolind zăpada prin toate cotloanele. Au fost câteva zile în care nu zăreai pe stradă nici ţipenie de om. Doar vălătucii de zăpadă învolburată de vântul tăios care bătea cu putere. Dacă te încumetai totuşi să te aventurezi pe stradă, trebuia să te înarmezi cu multă hotărâre pentru a face faţă stratului gros de zăpadă care astupase cu totul drumul, încât te simţeai un fel de „explorator” prin peisaje … polare! Când vremea s-a mai liniştit şi soarele a reapărut pe cer, abia atunci am văzut „isprăvile” iernii. La capătul străzii drumul a „dispărut” sub un munte de omăt bine bătătorit, la ultima casă gardul abia se mai zărea, iar în dreptul porţii a fost săpat un „tunel de acces”! 🙂
Acoperişurile „căciulate” de stratul gros de zăpadă împodobesc atât de frumos casele modeste ale oamenilor. Iar crengile copacilor, încărcate de promoroacă, ne duc cu gândul la „pădurea de argint” din poveştile copilăriei.
Văzând atâta frumuseţe în jur, parcă şi „baba Iarna” este de-acum o „Crăiasă a zăpezii”! Nu?
„Parca pe aici era drumul?” 🙂
Fiecare anotimp are farmecul său şi tocmai noianul de frumuseţe pe care ni-l oferă fiecare perioadă a anului, ne face să ne alegem momentele preferate. Suntem în plină iarnă şi ne bucurăm din plin de frumuseţea ei … „îngheţată”. Iar peisajele acoperite de un imens alb imaculat ne arată o lume mai…albă! Şi mai frumoasă!
Şi peste Bărăgan iarna a venit cu omăt din belşug. Şi nu este decât începutul, ne avertizează meteorologii. Cu gândul la urarea de Pluguşor: „iarna-i grea, omătu-i mare, semne bune anul are…”, primim bogăţia zăpezii cu bucurie!
Drumurile acoperite de nea, ne duc cu gândul la „sania cu zurgălăi” din cântecul binecunoscut!
Leagănele aşteaptă cuminţi vremuri mai calduroase, căci copiii sunt acum la săniuş!
Cu toate problemele legate de ger, am avut parte de o iarna frumoasa!
Lumea lui Alexandru 