Iarna pe uliţă

Trebuie să recunoaştem că de mulţi ani nu am mai avut o iarnă atât de bogată în omăt. Ne mulţumeam chiar şi cu puţinii fulgi de zăpadă care abia albeau puţin pământul şi numai pentru puţin timp. Ne aminteam cu nostalgie de iernile copilăriei, când făceam derdeluşuri cât gardul sau tunele prin zăpadă, într-o hărmălaie de nedescris, de vuia strada de glasurile copiilor. Exact ca-n poezia lui George Coşbuc, de care ne amintim cu atâta plăcere.

Anul acesta „baba Iarna” a venit pe uliţele satului cu o trenă bogată de nea, aşternând un covor gros şi alb. Crivăţul a suflat aşa cum numai în Bărăgan poţi vedea (şi simţi!), viscolind zăpada prin toate cotloanele. Au fost câteva zile în care nu zăreai pe stradă nici ţipenie de om. Doar vălătucii de zăpadă învolburată de vântul tăios care bătea cu putere. Dacă te încumetai totuşi să te aventurezi pe stradă, trebuia să te înarmezi cu multă hotărâre pentru a face faţă stratului gros de zăpadă care astupase cu totul drumul, încât te simţeai un fel de „explorator” prin peisaje … polare! Când vremea s-a mai liniştit şi soarele a reapărut pe cer, abia atunci am văzut „isprăvile” iernii. La capătul străzii drumul a „dispărut” sub un munte de omăt bine bătătorit,  la ultima casă gardul abia se mai zărea, iar în dreptul porţii a fost săpat un „tunel de acces”!  🙂

Acoperişurile „căciulate” de stratul gros de zăpadă împodobesc atât de frumos casele modeste ale oamenilor. Iar crengile copacilor, încărcate de promoroacă, ne duc cu gândul la „pădurea de argint” din poveştile copilăriei.

Văzând atâta frumuseţe în jur, parcă şi „baba Iarna” este de-acum o „Crăiasă a zăpezii”! Nu?

„Parca pe aici era drumul?” 🙂

Reclame

The URI to TrackBack this entry is: https://alexandrone.wordpress.com/2010/02/02/iarna-pe-ulita/trackback/

RSS feed for comments on this post.

8 comentariiLasă un comentariu

  1. Chiar! Iarna este Craiasa zapezii! Este o minunatie, suntem binecuvantati de D-zeu ca ne putem bucura de acest anotimp magic. Toate bune!

    Apreciază

  2. Iarna trecută îţi ziceam ce munţi de frişcă sunt pe la noi… Ei, na, că au ajuns şi pe la voi!
    La câţi le-o fi plăcând?
    Pe cine tragi cu sania, Alex? 😛

    Apreciază

    • Ha, ha, zi asa A.Dama, „munti de frisca”! 🙂 Am vrea noi sa fie din frisca.
      Uite ca au venit si pe la noi. Iar cu sania…nu am dat pe nimeni, nici macar singur nu m-am dat, din considerente „umanitare” pt…sanie! 😀

      Apreciază

  3. Pentru că mi-am adus aminte de copilărie privind fotografiile tale şi văzând zăpada cât gardul, nu pot să-ţi spun decât că mă bucur, într-un fel. Ce boburi nemaipomenite, ce bulgăreli, ce alergătură! Şi nici că se prindea vreo răceală!

    Apreciază

    • Dar cine nu-şi aminteşte cu nostalgie de iernile copilăriei, dragă Theodora? Cele mai frumoase jocuri, năzbâtii şi isprăvi fără seamăn… Cât am dat zăpada de pe lângă casă, mă gândeam la un…derdeluş numai bun pentru săniuţe! 😀

      Apreciază

  4. Bune si racoroase imagini.:)

    Apreciază

    • Bun venit, Dan! Mersi pt vizită. Cât despre imagini „răcoroase”…stai să le căutăm când va veni iarăşi… canicula! 😀

      Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: