De Florii

Astăzi au fost Floriile. O zi de mare sărbătoare. Intrăm în Săptămâna Patimilor Domnului iar atmosfera generală va fi una foarte sobră. Până ce lumina Învierii se va revărsa peste lumea întreagă, umplându-ne de bucurie sfântă, se cuvine să medităm la tot ceea ce a făcut pentru noi Acela ce ne-a adus Cerul mai aproape. La Patimile şi sacrificiul pe care tot Dumnezeu le-a asumat în locul nostru…

În această duminică dinaintea Paştilor, ne amintim de primirea triumfală a Domnului în Ierusalim. Cu flori şi crenguţe înverzite de copaci… O primire nesinceră, mincinoasă… Aşa cum ştie inima omului să fie în multe împrejurări… Peste numai câteva zile, aceiaşi oameni reclamau moartea… „Împăratului”! Cine să-i mai înţeleagă şi pe oameni? Nici ei înşişi nu se înţeleg. În fiecare an comemorăm Jertfa mântuitoare a Domnului Iisus, mergem pioşi la biserică, dar apoi trăim tot aşa cum ştim noi mai bine, ca şi cum EL nu a murit pentru păcatele noastre! Uităm…mereu uităm…

Deşi ne aşteptam la o zi cu soare, anul acesta de Florii a plouat. Cerul a plâns cu lacrimi mărunte şi dese… Natura ştie mai bine decât noi, ceea ce ar trebui să ştim şi să respectăm… Şi-n felul ei Îi arată Celui de Sus respectul şi omagiul ei… Priviţi numai la aceste minunate flori. Mărturisesc frumuseţea Celui ce le-a zidit pe toate, a Marelui Creator!

O gâză scotocind veselă prin mica brânduşă! Întreaga natură renaşte!

Nicicând nu ni se par mai frumoase culorile naturii decât primăvara!

La mulţi ani tuturor celor ce poartă nume de flori!

Publicitate

Primele floricele

Primele floricele de primăvară ne încântă întotdeauna sufletul. După ce trec florile „vestitorilor” ghiocei – micii viteji care răzbesc prin zăpadă şi ger, de prin iarba uscată de anul trecut, de sub ultimele petice de zăpadă, răsar sfioase, parcă abia îndrăznind, primele floricele. Verdele crud al frunzuliţelor, micile pete de culoare ale florilor, parfumul incredibil pe care îl răspândesc în jur, ne bucură nespus de mult!  Si gâzele au înviat şi şi-au început colinda lor din floare în floare.

Galben, alb, violet, verde…  Sărbătoarea culorilor a început!

Viorele… Frumoase, delicate, parfumate. Le-am aşteptat să apară! Un mic bucheţel aduce un strop de frumuseţe în viaţa noastră!

Pe lângă garduri, sfioase, au răsărit cu bucurie la o nouă viaţă. Renaşterea naturii este şi renaşterea noastră. Simţim în fiecare primăvară o poftă nestăvilită de viaţă, uitând de grijile care ne macină prea mult gândurile, zilele…

Semnele primăverii

După o iarnă de pomină, care ne-a săturat bine de tot cu zăpadă din belşug, viscol şi ger, primăvara dă semne că va veni în viaţa noastră şi că va aduce odată cu ea renaşterea naturii. Am crezut asta şi pe la începutul lui martie, dar „răzgândirile” iernii ne-au dus la exasperare. Acum câteva zile încă mai admiram …zăpada!

Ultimele zile ne-au adus un soare strălucitor şi căldura mult aşteptată. Dacă pe timpul iernii am stat mai mult prin casă, bine „camuflaţi” din pricina gerului, în aceste zile am îndrăznit să stăm mai mult pe afară şi să ne bucurăm de timpul primăvăratic. Şi natura dă semne de trezire la viaţă, astfel că ne aşteptăm să întâmpinăm Sărbătorile pascale cu flori, pomi înverziţi şi iarbă verde.

Vă îndemn să ieşiţi în mijlocul naturii şi să descoperiţi cu bucurie semnele primăverii: iarba ce încolţeşte, mugurii copacilor, ultimii ghiocei, celelalte floricele care se pregătesc să înflorească… Incă puţin şi spectacolul primăverii va începe deplin!

Verdele primaverii!

Muguri…

Ultimele petice de zăpadă… (sperăm!)

Primele fire de iarbă…

„Semne” ale iernii care a fost…

Peste toate un cer senin minunat! Se simte primăvara, nu?

Vine, vine… „primă-iarna”!

Doar ce spuneam deunăzi că iarna dă semne că îşi va lua „la revedere” de la noi şi iată că ne-a mai făcut o demonstraţie de forţă, arătându-ne de ce poate fi în stare chiar şi aproape de mijlocul lui martie.

Ieri am avut o zi superbă. Deşi răcoare de dimineaţă, peste zi s-a încălzit simţitor, iar soarele ne-a răsfăţat cu razele sale călduţe. Frumos! Cu adevărat ne-am bucurat de vremea frumoasă încât nu  ne mai venea să intrăm în casă. Numai că, peste seară au apărut din senin nişte nori negri şi tare ameninţători. Vântul a început să bată cu putere  şi, dintr-o dată, ne-am trezit cu un viscol în toată regula! Chiar aşa, viscol! Zăpada s-a aşternut repede, albind pământul şi copacii. De dimineaţă, soarele a răsărit voios, dar imaginea ce ni s-a oferit ochilor era una …hibernală. Totul strălucea de albul zăpezii.

Nori negri, ameninţători…

Nu vă era dor de nişte zăpadă?

Parcă ne-am pregăti de …sărbătorile de iarnă!

Şi mâţa stă mirată de această nouă zăpadă!  🙂

Crengile copacilor frumos împodobite în alb, dar nu al florilor, cum ne-am fi aşteptat în martie, ci al…zăpezii!

Primă-iarna în grădină!

Cu gândul la cântecelele din copilărie mi-a venit ideea unei „adaptări”:

„Vine, vine primă-iarna, se aşterne-n toată ţara,

Cu zăpadă şi gheţuş, hai copii la…săniuş!” 😀

„Happy end”?

După o iarnă destul de grea, cu nămeţi şi viscole straşnice, ne-am aşteptat ca primăvara să debuteze în forţă. Ei bine …nu a fost să fie aşa! Căci zgribulita de baba Iarna a revenit în toată splendoarea după câteva zile tare frumoase şi călduroase. Oamenii începuseră să iasă bucuroşi din hibernare. Am trecut rapid la haine mai subţiri, pretutindeni pe stradă, prin parcuri vedeai mult mai mulţi oameni decât în timpul iernii. Cu toţi sperasem că primăvara a venit cu adevărat.

Numai că nu mereu se întâmplă aşa cum ne dorim. Ne-am bucurat de alte zile de iarnă veritabilă, cu ger straşnic şi viscol, de parcă eram în miezul iernii. Drumuri blocate, transporturi date peste cap, situaţii neaşteptate… Cine se mai gândea la aşa ceva la început de martie?

După câteva zile de-a dreptul hibernale, soarele a reapărut destul de sfios. Sperăm că de data asta nu vor mai fi şi alte …”surprize”. Iar acestea vor fi ultimele fotografii hibernale ale lunii martie. Iar ultima „reprezentaţie” a iernii se va sfârşi cu un mult aşteptat „happy end”!  🙂

În orice caz, nu vom uita prea curând această iarnă!

Un omuleţ de zăpadă care să ne amintească de acest martie înzăpezit!

Şi un fir de iarbă care a ieşit voios din zăpadă. Vine primăvara!

În parcul cu ….zăpadă!

Pentru că iarna se încăpăţânează să zăbovească printre noi, pozele cu peisaje hibernale sunt parcă mai actuale ca oricând! Aproape că am ajuns să credem că nu vom vedea prea curând primăvară cu flori, cer senin, ciripit de păsărele şi zumzet de gâze. Deşi… ştim bine că vor veni şi acelea şi ne vor umple de bucurie.

Chiar şi friguroasa iarnă are însă farmecul şi frumuseţea ei. Mai ales pentru că totul în jurul nostru devine atât de alb şi strălucitor. O lume de basm, o lume de vis…. O lume mai curată, aşa cum ne-am dori-o aievea… mereu.

În parcul pe unde încercăm să „evadăm” din când în când, uitând de tot zbuciumul vieţii cotidiene, iarna a aşternut un bogat covor de nea. Zăpada scârţâind sub paşii noştri… gerul ce ne pişcă obrajii… chiotele copiilor bucuroşi de gheţuş şi săniuş… aburii ce ne ies din gură, promoroaca ce împodobeşte copacii şi totul în jur… Frumos!

La vară, când canicula ne va istovi şi vom simţi că ne topim ca într-un cuptor, vom tânji după răcoarea hibernală! Aşa cum iarna ne gândim cu jind la…  căldura verii. Cine să ne mai înţeleagă?

Să mai aruncăm o ultimă privire (aşa sperăm!!!) spre parcul cu zăpadă!

Crăciuniţă de …primăvară!

Crăciuniţa (sau Crăciunelul) este o plantă deosebit de frumoasă, ale cărei flori ne bucură în perioada Sfintelor Sărbători ale Crăciunului, de unde şi numele ei. Este o încântare să o vezi împodobită cu atâtea flori viu colorate, cu petale delicate şi stamine lungi, fine. Flori care rezistă mai multe zile. Se întâmplă ca „programul de înflorire” al Crăciuniţei să nu respecte întocmai …calendarul, aşa cum ne-am aştepta, iar ea să înflorească mai devreme sau mai târziu de Crăciun. Contează, probabil, şi condiţiile în care ea se dezvoltă.

Oricând ar înflori, frumuseţea Crăciuniţei ne bucură privirile şi ne încântă sufletul! Oare se poate să nu iubeşti o floare care îţi dăruieşte atâta splendoare?

Zambilă

Ultimele zile ne-au încântat sufletul cu vremea caldă, senină, atât de frumoasă. După o iarnă grea, cu bogăţie de omăt şi viscole furioase, soarele a îndrăznit să ne dăruiască mângâierile sale călduroase. Cu toate acestea, prognozele meteorologilor ne avertizează că nu trebuie să spunem încă „hop”, pentru că vor mai urma „zburliri” ale iernii. Se vede treaba că baba Iarna nu se lasă dusă aşa uşor. Şi apoi suntem chiar în …zilele babelor! Nu?

Până ce grădinile vor fi pline de minunăţiile primăverii, ne vom mai bucura de florile din florării. A fost Mărţişorul, urmează 8 Martie şi toată lumea oferă sau primeşte flori în aceste zile atât de frumoase. Peste tot vezi numai flori!

Priviţi la frumuseţea acestei zambile. Numai văzând-o şi aproape că simţi mireasma ei îmbătătoare! Şi ştim foarte bine ce parfum inegalabil au zambilele. Despre culoare… ce să mai spunem?

Frumuseţe!

Mărţişor

De Mărţişor, la început de primăvară, un gând frumos pentru toate femeile din lumea aceasta. Un buchet de ghiocei sau de zambile sau oricare altă floare care  încântă sufletul. Şi, odată cu florile, şi un mic mărţişor, un simbol al sentimentelor frumoase, de sinceră preţuire, faţă de toate acelea care, asemeni unor flori, ne înfrumuseţează viaţa şi lumea aceasta.

La mulţi ani tuturor! Şi să aveţi un început de primăvară plin de bucurii!