Zâmbet către soare

În fiecare an, în grădina din faţa casei, au răsărit, nesemănate de nimeni, nişte superbe floarea soarelui. Dar nu ca şi acelea din lanurile care umplu Bărăganul cu galbenul lor minunat. Cele din grădină sunt foarte înalte şi au mai multe flori pe aceeaşi tulpină. Iar înflorirea lor durează mult mai mult decât la cele de pe ogoare. Şi albinele par mai încântate de aceste frumoase flori şi zăbovesc pe ele cu vădită plăcere.

Priviţi câtă frumuseţe! Îşi merită din plin numele de flori ale soarelui. Pentru că ştiu să-i zâmbească măreţului astru ceresc cu fiecare petală!

Frumoase floarea soarelui!

Publicitate

Lulu

Lulu este un câine respectabil, a cărui poveste tristă este cunoscută de către mulţi oameni din cartierul în care locuieşte. Pe când nu împlinise nici măcar vârsta de un an, Lulu a fost lovit de o maşină. A scăpat cu viaţă, dar a rămas fără un picioruş în urma tragicului accident. Ca prin minune,  a supravieţuit. Şi iată-l ajuns la o vârstă venerabilă! Aşa…în trei picioare… Ca în poezia Otiliei Cazimir – „Căţeluşul şchiop” – pe care am învăţat-o cu toţi în copilărie.

În fiecare zi îşi face programul de plimbare, alături de stăpâna sa. De fiecare dată îşi ţine capul sus cu multă demnitate, parcă vrând să arate cât este de curajos, în ciuda infirmităţii lui. Oricât de grea ar fi fost această încercare din viaţa lui, a putut să meargă mai departe. Fără să cerşească mila oamenilor…

Un învingător!

Lulu

Libelula

Într-o dimineaţă de vară, o frumoasă libelulă a poposit în zborul ei către zări numai de ea ştiute, parcă admirând cerul de un albastru senin superb.  

I-am admirat ochii mari, sticloşi, dar şi superbele-i aripi străvezii şi parcă atat de fragile! Dupa ce şi-a atins unul de altul picioruşele din faţă, ca si cum şi-ar fi frecat palmele 🙂 şi-a aranjat tacticos aripile şi şi-a luat zborul către destinaţia propusă. Mai rapidă decât un veritabil „avion”!

O gâză, „doar” o gâză… dar câtă frumuseţe este până şi în cea mai mică făptură de care ne minunăm atunci când ne găsim timp să mai privim prin jurul nostru! 

Doamna cu pisicile

Doamna Vali este o femeie miloasă care iubeşte mult pisicile fără stăpân de  pe lângă vechiul bloc unde locuieşte. O văd în fiecare zi cum vine cu sacoşa cu mâncare pentru ocrotitele dânsei. Nu numai că le hrăneşte, aşezându-le pe bucăţi de hârtie mâncarea corect împărţită, dar le şi vorbeşte, strigându-le pe fiecare pe nume şi veghind la buna desfăşurare a festinului pisicesc. Din modesta sa pensie, doamna Vali are grijă şi de aceste sufleţele amărâte, de care… la prea puţini le pasă.

Un suflet mare!

Micul… Ochilă! 🙂