În fiecare an, în grădina din faţa casei, au răsărit, nesemănate de nimeni, nişte superbe floarea soarelui. Dar nu ca şi acelea din lanurile care umplu Bărăganul cu galbenul lor minunat. Cele din grădină sunt foarte înalte şi au mai multe flori pe aceeaşi tulpină. Iar înflorirea lor durează mult mai mult decât la cele de pe ogoare. Şi albinele par mai încântate de aceste frumoase flori şi zăbovesc pe ele cu vădită plăcere.
Priviţi câtă frumuseţe! Îşi merită din plin numele de flori ale soarelui. Pentru că ştiu să-i zâmbească măreţului astru ceresc cu fiecare petală!