„Uimirea” Urziceni

Când mulţi se pregăteau să cânte „prohodul” echipei din Bărăgan, căreia nu i se mai dădea nicio şansă, vitejii „anonimi” de la Unirea, alături de colegii mai consacraţi, puţinii rămaşi pe redutele echipei, au furnizat încă o surpriză în campionatul românesc de fotbal. După înfrângerea de răsunet asupra Stelei (beneficiara celei mai mari părţi din… lotul Urzicenilor!), a venit rândul celor de la Dinamo, să plece şi ei din micul şi prăfuitul târg din Bărăgan, cu…”coada între picioare„!

Încă o dată se confirmă adevărul zicalei româneşti: „buturuga mică răstoarnă carul mare„! Sau…care doar se crede mare! 😀

Hai Unirea!

Anunțuri

In memoriam Maria Tănase

Pe 25 septembrie 1913 se năştea la Bucureşti Maria Tănase – cea mai de seamă interpretă a cântecului popular românesc, artistă inegalabilă care a promovat atât de bine valorile culturale ale neamului nostru. Despre impresionanta sa biografie putem citi aici.

Dar, şi mai bine, putem asculta una dintre minunatele sale melodii, care au încântat şi încă mai încântă, generaţii întregi de iubitori ai cântecului românesc.

Se cuvine să îi păstrăm vie memoria şi să-i preţuim nemuritoarele-i cântece !

La „vânătoare”!

Miţa este o pisică foarte harnică, dar şi o mamă de excepţie. Are multă grijă de puii ei, pe care îi ocroteşte cu multă căldură maternă. Şi nu doar pe ai ei! De multe ori a adoptat şi pe alţi pisoi din ogradă, mai puţin norocoşi. Pe toţi i-a îngrijit cu un devotament vrednic de admirat. Când mustăcioşii s-au făcut mai măricei, am observat cum se străduia să-i şi educe în maniera ei pisicească, pregătindu-i pentru viaţă. Aşa că micuţii au învăţat repede drumul până la uşa casei, acolo de unde vin multe bunătăţi. Au învăţat şi cum să miaune atunci când uşa se deschide, pentru ca stăpânii să înţeleagă dorinţa lor de a mânca. Dar, cel mai mult, mi-a plăcut lecţia de vânătoare!

La pândă printre porumbi! Întotdeauna se iveşte ocazia de-o „trufanda” şoricească! 🙂 Iar Miţa este …expertă!

Mama Miţa a adus „bunătăţi” foarte apreciate de micuţi. Important este ca ei… să prindă gustul de „vânat„!

Înainte de „degustare”, vânatul trebuie să fie bine frăgezit printr-o partidă de joacă! Vorba aceea, atât de adevărată: „ce naşte din pisică… şoareci mănâncă”!

Familia Miorlau!

Broscuţa

Într-o dimineaţă am găsit o broscuţă mică, nu ştiu cum căzută într-o găleată goală. Cine ştie ce curiozitate o fi împins-o acolo! Înainte de a o elibera, am admirat-o puţin. Stătea nemişcată, nici măcar ochişorii nu-i clipeau, dar puteam să văd,  prin „camuflajul” pielii, o respiraţie rapidă, semn al unei temeri mari, la vederea „uriaşului” atât de curios faţă de o biată broscuţă.

Am lăsat uşor găleata într-o parte, iar broscuţa a ţopăit voioasă spre …libertate!

Published in: on 16/09/2010 at 10:48 pm  Comments (2)  
Tags: , , ,

Septembrie…

Jak

Jak este un căţeluş extraordinar. De cum îl vezi, te fascinează cu drăgălăşenia lui, cu energia-i debordantă şi cu giumbuşlucurile pe care nu conteneşte să le facă, spre bucuria tuturor. Cu el de faţă, casa pare mult mai…”plină”, răsunând de lătratul său vesel.

Jak se mândreşte că este căţel de familie bună 😀 , pentru că este un Jack Russell Terrier veritabil. Ceea ce explică „excesul” de energie, specific acestei „familii” de câini. Acum el este cel mai bun prieten al lui Răzvan – un băieţel tare drăgălaş, de patru anişori, care s-a îndrăgostit imediat de micul blănos pe care l-a primit în dar de ziua lui. De cum l-a văzut prima oară, s-a şi ataşat imediat de ghemotocul de blană cu ochi jucăuşi. Mănâncă împreună, se joacă împreună, ies la plimbare în parc împreună, spre bucuria celorlalţi copii care nu mai contenesc cu „atenţiile” pentru micul căţeluş. Iar el este foarte mulţumit de atâta atenţie acordată.

Jak şi Răzvan sunt nedespărţiţi! Cei mai buni prieteni! Doar când Răzvănel trebuie să plece la grădiniţă, micul Jak rămâne acasă oftând din tot sufleţelul, dar aşteptându-şi răbdător prietenul de joacă, bine instalat în fotoliul zâmbăreţ al lui Răzvan.

O mică pauză, după o partidă de joacă!

Hai la joacă!

Adoră să se joace cu jucăriile lui preferate. Sau cu jucăriile lui…Răzvan!

„Zâmbet” de căţel! 🙂

Smochinul cel roditor

Într-o seară, în timpul unei mici plimbări, am zărit într-o curte un smochin de toată frumuseţea. M-am oprit să îl admir când, printre frunzele-i bogate şi viguroase, am zărit o mulţime de roade, smochine ce se pregătesc de coacere.  Mi-am amintit că în Evanghelii citim despre acea întâmplare când Mântuitorul Iisus a întâlnit, la vremea roadelor, un  smochin…fără de roade, lucru care L-a mâhnit profund, blestemând pomul pentru nerodirea sa. Un episod cutremurător, un avertisment sever şi pentru nerodirea oamenilor.

Întâlnirea cu smochinul cel roditor mi-a apărut ca un semn al speranţei. Este loc de multă rodire în lumea aceasta!

Smochinul cel roditor!