„Vara indiană”

Veşnic grăbiţi, mereu pe fugă, într-o perpetuă alergare înnebunitoare, uităm cel mai adesea să mai şi privim în jurul nostru. Nu doar paşii ne sunt grăbiţi, grăbite ne sunt şi gândurile, şi ele alergătoare spre treburile pe care dorim fără contenire să le rezolvăm. Şi tot noi nemulţumiţi!

Spre deosebire de noi, natura îşi urmează mersul ei domol, legile ei minunate, de la care nimic nu se abate, oricât s-ar strădui…omul. Iarăşi omul…

Într-o astfel de zi, în plină grăbire, privirea mi-a alunecat spre marginea drumului. Copacii, înveşmântaţi în culori minunate, îşi etalau discret frumuseţea pe firmamentul unui cer incredibil de senin. Mi-am amintit frumoasa melodie a lui Joe Dassin despre „vara indiană” – toamna târzie ce ne oferă cel mai frumos spectacol de culori de peste an. O clipă de linişte, o oprire aducătoare de pace în suflet, o bucurie fără seamăn pentru acest dar nepreţuit. Chiar dacă paşii au revenit la alergarea lor de dinainte, ceva gingaş a rămas acolo, în suflet.

Frumuseţe fără seamăn!

Verde… galben… roşu…

…şi un cer albastru superb!

Din nou la drum, prin mijlocul frumoasei naturi!

Culorile toamnei… muzica frumuseţii!