Revenire

Când ne aşteptam mai puţin, iarna a revenit în forţă, cu ninsori zdravene, ger şi viscol puternic. Azi a fost Dragobetele, peste câteva zile va fi Mărţişorul, iar zburlita doamnă Iarnă îşi face de cap! Ne-a dat cumva de înţeles că nu renunţă cu una cu două la domnia ei friguroasă. Ne înclinăm cu respect în faţa sa, sperând să o mai îmbunăm şi să-şi abată de la noi suflarea-i de gheaţă.

Într-o singură noapte, ne-am trezit că toate sunt acoperite de veşmântul alb al iernii.

Frumoasele acorduri ale muzicii lui Vivaldi, parcă grăiesc despre frumuseţea iernii…

Published in: on 24/02/2011 at 11:38 pm  Comments (22)  
Tags: , , , , ,

Flori…de iarnă

Când eram copil, am citit o poveste frumoasă în care se spunea că, atunci când a făcut lumea, Dumnezeu a suflat peste pământ şi acesta s-a umplut de flori frumoase, de toate culorile şi miresmele. Mi-a plăcut mult acea poveste şi chiar m-am gândit la spusele ei de câte ori am admirat florile întâlnite în cale. Daruri ale lui Dumnezeu!

Iarna, când întreaga natură pare că se odihneşte, cufundată în frigul iernii, ca într-un somn adânc, ne-am obişnuit să admirăm doar florile pe care ni le aducem în case, de prin florării, aduse de pe meleaguri mai calde. Chiar şi aşa, ele aduc miresme şi prospeţime în căminul nostru, dar şi dorul după primăvara cea plină de flori şi parfum.

Mai este puţin! Am văzut deja cum cresc mugurii pomilor.

Frumoase şi delicate frezii. Şi atât de parfumate!

Trandafirul din ghiveci. O mică tufă în miniatură.

Frumuseţe!

Zâmbind în razele soarelui.

Afară…flori de gheaţă!

Şi flori de gheaţă în ferestre!

 

Încă iarnă…

Cele câteva zile călduroase de săptămâna trecută, aproape că ne convinseseră că iarna e pe sfârşite. Dar nu e chiar aşa. Suntem în luna februarie, iar doamna Iarnă este încă în plină domnie. De dimineaţă mă uitam pe fereastră şi…începuse să ningă. Fulgi răzleţi se iţeau din cer. Gerul din ultimele zile ne-a pus şi el gândurile îndrăzneţe la punct. Prin grădini am zărit şi câţiva ghiocei tare grăbiţi (aşa sunt ei!), dar frigul ne spune că trebuie să mai aşteptăm. Să mai avem puţină răbdare.

Are şi iarna frumuseţea ei. Şi-ar fi păcat să nu o admirăm. Să nu profităm de tot ceea ce ni se oferă. Să preţuim fiecare clipă, colţ de cer, rază de soare, fulg de nea….Să mulţumim Cerului că încă le avem şi le putem vedea.

Minunatul alb al zăpezii!

Covorul de nea aşternut peste grădină. Totul este atât de alb şi de frumos!

Urme pe zăpadă… Şi câteva frunze, uitate prin copaci toamna trecută, zburate de vântul care a aşternut zăpada…

Ţurţuri ca de cristal, la streşinile caselor…

…lucind în soare…

Troianul de pe acoperiş, explorat de o pisică.

Camuflate în zăpadă!

Zăpada depusă în tot felul de forme interesante.

O scară din zăpadă!

Un mic „vestitor” grăbit, adus în casă, la căldură.

Scorpions – 40

Eram prin anii de şcoală, pe vremea răposatului, când ne mai cădeau prin mână unele reviste şi almanahuri – singurele publicaţii mai îndrăzneţe, din care mai aflam despre artişti, formaţii, concerte. Ţin minte că le dădeam din mână în mână şi le citeam pe nerăsuflate. Iar cele ce veneau de afară…erau marfă rară! Încercam să fim la curent cu muzica acelor ani. Şi reuşeam!

Într-o astfel de revistă am citit pentru prima oară despre cei de la Scorpions şi muzica lor. Când am aflat că un coleg are o bandă de magnetofon cu Scorpions, atâta l-am bătut la cap să-mi înregistreze şi mie o casetă cu ei. Şi ce-am mai ascultat-o….

Deunăzi, am auzit la tv că Scorpions vor veni în România cu ocazia ultimului lor turneu. Un turneu de adio după …40 de ani de activitate!  40 de ani în care au încântat atâtea generaţii de admiratori, cu melodiile lor frumoase. Ce-ar fi fost efervescenţa anilor ’90 fără celebra „Wind of Change”?

Am reascultat cu plăcere melodiile lor. Ce simplu e acum să cauţi şi să asculţi toate acestea… O poţi face şi de pe un telefon mobil. Dar ce emoţii şi ce bucurie aveam atunci, când cu greu puteam procura aceste melodii.

Ascultaţi şi voi! Sigur o să vă placă.

Drum de iarnă

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi place foarte mult să călătoresc. Când mă aştern la drum, abia aştept să admir toate frumuseţile care se ivesc în cale. Şi sunt atâtea de văzut….

La drum mă simt cel mai aproape de …mine. Eu şi cu gândurile mele….Copacii de pe marginea drumului, trecând unul câte unul, de o parte şi de alta, rămânând tot mai în urmă, ca nişte urme ale trecerii călătorului…

Cerul senin, incredibil de senin! Ca o mare revărsată pe bolta de deasupra lumii.

Câmpurile albe, incredibil de albe şi nesfârşite…

Lumina strălucind orbitor! Doamne, câtă lumină ne dăruieşti! Este minunat!

Călător pe drum de iarnă… Călător prin viaţă…

Câmpuri albe…

…cer senin…

Spre asfinţitul zilei…

AsfinţitŞi-a mai trecut încă o zi din viaţă…

Părintele Anania

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

*    *   *

*

Confessio

Doamne, tinde-Ţi patrafirul
peste faţa mea de lut,
sufletu-mi neghiob şi slut
să-l albeşti cu tibisirul
când amurgu-şi toarce firul
peste-un pic de gând tăcut.

Să-Ţi vorbesc, ne-aud vecinii,
iar osânda e păcat;
eu stau pe-un colţ plecat
şi să-mi scriu povara vinii,
pe cand Tu, la vremea cinii,
să-mi şopteşti că m-ai iertat

Aciuiaţi pe-o vatră nouă
vom purcede spre nou cânt;
eu, o mână de pământ,
Tu, lumina-n strop de rouă,
migăli-vom cartea-n două:
Tu, vreo trei, eu, un cuvânt.

Şi-ncălţându-Te-n sandale
să porneşti pe drum stelar,
într-ale slovelor chenar
eu opri-Te-voi din cale
şi-n minunea vrerii Tale
Te-oi sorbi dintr-un pahar.

Bartolomeu Valeriu Anania (1921-2011)

Cuvinte de învăţătură pline de profunzime!

Doar o mică mărturie despre acest om deosebit!