Dumnezeu să-l odihnească în pace!
* * *
*
Confessio
Doamne, tinde-Ţi patrafirul
peste faţa mea de lut,
sufletu-mi neghiob şi slut
să-l albeşti cu tibisirul
când amurgu-şi toarce firul
peste-un pic de gând tăcut.
Să-Ţi vorbesc, ne-aud vecinii,
iar osânda e păcat;
eu stau pe-un colţ plecat
şi să-mi scriu povara vinii,
pe cand Tu, la vremea cinii,
să-mi şopteşti că m-ai iertat
Aciuiaţi pe-o vatră nouă
vom purcede spre nou cânt;
eu, o mână de pământ,
Tu, lumina-n strop de rouă,
migăli-vom cartea-n două:
Tu, vreo trei, eu, un cuvânt.
Şi-ncălţându-Te-n sandale
să porneşti pe drum stelar,
într-ale slovelor chenar
eu opri-Te-voi din cale
şi-n minunea vrerii Tale
Te-oi sorbi dintr-un pahar.
Bartolomeu Valeriu Anania (1921-2011)
Cuvinte de învăţătură pline de profunzime!
Doar o mică mărturie despre acest om deosebit!
Lasă un răspuns către Alexandru Anulează răspunsul