Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi place foarte mult să călătoresc. Când mă aştern la drum, abia aştept să admir toate frumuseţile care se ivesc în cale. Şi sunt atâtea de văzut….
La drum mă simt cel mai aproape de …mine. Eu şi cu gândurile mele….Copacii de pe marginea drumului, trecând unul câte unul, de o parte şi de alta, rămânând tot mai în urmă, ca nişte urme ale trecerii călătorului…
Cerul senin, incredibil de senin! Ca o mare revărsată pe bolta de deasupra lumii.
Câmpurile albe, incredibil de albe şi nesfârşite…
Lumina strălucind orbitor! Doamne, câtă lumină ne dăruieşti! Este minunat!
Călător pe drum de iarnă… Călător prin viaţă…
Câmpuri albe…
…cer senin…
Spre asfinţitul zilei…
Şi-a mai trecut încă o zi din viaţă…
Lumea lui Alexandru 
Lasă un comentariu