Legenda ghiocelului

Am primit pe e-mail o frumoasă poveste, pe care v-o ofer cu mult drag. Este povestea ghiocelului –  una dintre cele mai frumoase şi iubite flori de primăvară:

„A fost odată o rază de soare – era chiar fata cea mai mică şi răsfăţată a astrului luminos. Şi, tocmai pentru că era cea mai mică şi mai răsfăţată, tatăl ei o lăsa să zburde pe unde îi dorea inima. Şi, iată că, într-o bună zi, raza de soare a hotărât să se plimbe într-o grădină. Acolo era Raiul pe pământ, nu altceva! Flori, care mai de care mai colorate şi mai parfumate, se unduiau sub adierea blândă a vânticelului cald de primăvară!
– Ce-ar fi să aleg eu o floare frumoasă, pe care să mi-o prind în păr?- a spus raza de soare. Şi, repezită cum era, s-a năpustit asupra grădinii, a cules o floare şi s-a înălţat din nou în văzduh.
Toate florile din grădina au privit mirate către cer şi au început să murmure:
– Aţi văzut-o? Era frumoasă? Avea rochie de aur? Ce floare o fi ales prinţesa?
– Cu siguranţă că a cules  un trandafir – a spus un trandafir mare, catifelat şi roşu, pe care boabele de rouă străluceau ca diamantele în soare.
– Ba eu cred că a fost una dintre noi – a murmurat o lalea galbenă, iar suratele ei dădeau din capete, încântate.
– Nici vorbă de aşa ceva! – le-a retezat-o un crin mândru. A fost unul dintre fraţii mei. Nu vedeţi ce frumoşi şi parfumaţi suntem?
Până şi o violetă mică, dar într-adevăr splendidă, a susţinut că raza de soare culesese o violetă, si nu altceva!
Numai într-un colţ de grădină cineva plângea. Era un ghiocel mic si firav, a cărui coditţă fusese ruptă de trena rochiei de aur a prinţesei. Cum raza de soare nu era departe, l-a auzit şi i-a părut tare rău. Şi a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrimă ca o perlă, care a căzut pe codiţa cea ruptă a ghiocelului, vindecând-o pe dată. Dar nu a fost numai atât. Prinţesa-rază de soare a venit lângă ghiocel şi i-a spus aşa:
-Biată floricică firavă, îmi pare tare rău că te-am făcut să suferi! Ce dorinţă vrei să-ţi îndeplinesc pentru a-mi repara greşeala?
– Nu vreau nimic, a răspuns ghiocelul, lăsându-şi frumosul căpşor în jos.
– Nu vrei frumuseţea trandafirului, parfumul crinului, strălucirea lalelei?-  a insistat raza de soare.
– Bine, a încuviinţat ghiocelul. Dacă vrei într-adevăr să-mi faci un dar, dă-mi voie să răsar primul dintre toate florile, de sub zăpada rece, iar parfumul meu abia simţit să-i facă pe oameni să se bucure şi să ştie că a venit primăvara!
Şi chiar aşa a fost. Raza de soare l-a sărutat pe ghiocel şi vraja a fost făcută. Apoi a dispărut în înaltul cerului, de unde venise. De atunci, ghiocelul este prima floare care ne zâmbeste dintre peticele de zăpadă în fiecare primăvară  şi toată lumea ştie că vremea cea urâtă este pe sfârşite”.

The URI to TrackBack this entry is: https://alexandrone.wordpress.com/2011/03/19/legenda-ghiocelului/trackback/

RSS feed for comments on this post.

14 comentariiLasă un comentariu

  1. ce frumos! chiar n-o stiam! 🙂 Îţi mulţumesc Alexandrule şi-ţi doresc un uikend liniştit alături de cei dragi! Pup iu!

    Apreciază

    • # Cu plăcere şi cu bucurie, dragă Georgiana! Nici eu nu ştiam povestea. Dar am primit-o şi o ofer cu drag, tuturor celor dragi!
      Week-end frumos şi vouă! 🙂

      Apreciază

  2. tare frumoasă povestea, plină de sensibilitate, balansează cumva lipsa de lirism a postării mele de astăzi. da, chiar aveam nevoie de ghiocelul acesta şi recunosc: sunt printre florile care mă emoţionează cel mai mult, poate şi pentru că au miros de zăpadă.
    mulţumesc mult. 😀

    Apreciază

    • # Cu mult drag, Camelia! Mă bucur că ţi-a plăcut. La câte nenorociri sunt în lume în aceste zile, m-am gândit special la ceva frumos şi gingaş.
      Numai bine îţi doresc! 🙂

      Apreciază

  3. ..Legenda ghiocelului”
    Cel mai cunoscut simbol al primaverii, ghiocelul, se spune ca ar fi fost un barbat vaduv, tatal a opt copii patru baieti si patru fete. Recasatorindu-se cu o femeie rea la suflet, copiii au fost alungati din casa lor de mama vitrega. Necajiti, ei s-au transformat in opt specii diferite de flori. Cind tatal le-a observat lipsa, i-a cautat si negasindu-i, s-a metamorfozat si el intr-o floare : in ghiocel. De aceea, se spune ca, in fiecare an ghiocelul apare primul si cheama toate celelalte flori.
    🙂
    Sursa: http://www.crestinortodox.ro

    Apreciază

    • Legenda postata de tine e mult mai frumoasa decat aceasta, dar m-am straduit sa mai gasesc o varianta. 🙂 E posibil sa mai existe cateva.

      Apreciază

      • # Oana, fiecare variantă are frumuseţea ei. Important este să ne bucurăm de fiecare poveste care însoţeşte realităţile frumoase ale lumii.
        O seară frumoasă!

        Apreciază

  4. ce poveste frumoasa, ma duc la culcare zambind! o saptamana usoara,alex!
    oana clara-si povestea ta e frumoasa, dar e trista 😉

    Apreciază

  5. Mie imi plac mult basmele si povestile de toate felurile, ba chiar mi-am facut o data si un top al autorilor mei de basme preferati, in care pe locul 1 e HC Andersen, pe 2 Charles Perrault, pe 3 Fratii Grimm, etc, pe 7 abia „1001 de nopti”, numai pe Pinocchio al lui Collodi nu prea stiam cam pe ce loc sa-l pun si unde, ma mai gandesc din cand in cand si la problema asta, poate o sa ma decid intr-o buna zi.

    Daca va plac in general la toti pozele de natura si flori si pasari/animale, etc., imi permit sa va ofer si voua un album care mi-a fost si mie daruit recent de catre un fotograf norvegian (eu m-am mutat recent de la Bucuresti tocmai in sud-vestul Norvegiei si inca sunt in proces de adaptare culturala, mi-am facut si eu blog-jurnal personal sa ma ajut sa ma mai destresez, etc. (desi, pe bune serios, nu va recomand blogul meu ca e cam „weird”, plus ca eu sunt medic psihiatru de profesie deci cam „weird” prin definitie si inclinatii oricum).

    Mie, in afara de poveste, mi-au placut mult ghioceii astia, ca pe aici nu am avut ocazia sa vad, drept care va ofer in schimb drept cadou albumul cu poze norvegian:

    http://www.bildebloggen.com/

    Bilde= fotografie, imagine (in norvegiana)
    Selvbilde= imagine de sine (psihologica)

    Mvh, (abreviere recunoscuta folosita in corespondenta in norvegiana de la „med vennlig hilsen”= cu salutari prietenesti),

    EC

    Apreciază

  6. P.S. Am ajuns la blogul asta venind dinspre Moshe&Mordechai de pe undeva despre seriale TV documentare preferate (unde era vorba despre Cosmos al lui Carl Sagan in topicul principal), si-mi pare bine ca am avut inspiratia sa dau click pe numele tau, Alex (ca este un nume preferat mie, ca pe bunica mea materna, D-zeu s-o ierte, o chema Alexandrina)

    Apreciază

    • # Bun venit pe pagina mea! Am recunoscut, de pe alte bloguri, simpaticul avatar cu micul „Fram” – ursul polar, şi m-am bucurat de vizită.
      Este frumos să ne amintim de basmele şi poveştile copilăriei. Iar ideea unui clasament pe această temă, mi se pare foarte interesantă. O să mă gândesc şi eu la o astfel de ierarhie! 🙂
      Numai bine!

      Apreciază

  7. […] Te-am luat de mână și te-am dus în parcul în care erau statuia și fântâna. Ți-am povestit legenda fântânii, din care, o dată pe an, curge vin de care. Nu era nimeni prin preajmă, așa că, prin […]

    Apreciază

  8. sooperr tare leghenda darr e camm veche nu???????

    Apreciază

    • # Veche, veche, dar ce mai contează? Poveştile cele mai frumoase sunt cele vechi!
      Numai bine! 🙂

      Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: