Nichita

Pe 31 martie, în anul 1933 se năştea la Ploieşti poetul Nichita Stănescu. Deşi a plecat de mulţi ani dintre noi, prin versurile sale rămâne mereu prezent. Îl omagiem cu admiraţie şi respect, citindu-i cuvintele-i de o rară frumuseţe şi sensibilitate.

Rugăciunea

Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi ochiul
şi întoarce-mă cu faţa
spre invizibilul răsărit din lucruri.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi inima
şi toarnă-mi aburul sufletului,
printre degetele tale.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
trupul cel nou care-mi apasă
şi-mi striveşte trupul cel vechi.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
îngerul negru
care mi-a îndurerat caracterul.

Autoportret

Întunecând întunericul,
iată
porţile luminii.

Gând 1

Părerea mea este că poetul nu are o
epocă a lui; epoca îşi are poeţii ei şi, în
genere, epoca îşi vede singură poeţii.

Un interviu cu fascinantul Nichita…

…şi un cântec superb pe versurile aceluiaşi minunat poet.

The URI to TrackBack this entry is: https://alexandrone.wordpress.com/2011/03/31/nichita-2/trackback/

RSS feed for comments on this post.

8 comentariiLasă un comentariu

  1. … E interesant si dialogul dintre „Nasul” si pictorul Sorin Dumitrescu despre Nichita Stanescu : http://www.youtube.com/watch?v=hgmORcbtaFc

    Am citit cu placere ce ai scris despre poet. Din aproape in aproape am pofitat de prilej de a mai citi din si despre Nichita Stanescu.
    Numai bine!

    Apreciază

    • # Nu am făcut decât să amintesc de ziua lui de naştere. În rest….versurile lui „grăiesc” cel mai bine.
      Mersi frumos, Elisa, pentru dialogul pe care ni l-ai semnalat. Foarte frumos!

      Apreciază

  2. hmmmm…. n-aş putea să îţi spun ce anume îmi place mai mult, ce anume mai puţin de la Nichita Stănescu, dar ştiu că el, copilul bălai al poeziei era începutul primăverilor…. cred că îl ştiu dintotdeauna şi am admirat enorm la el rostirea poeziei.

    Apreciază

    • # Parcă nu întâmplător s-a născut primăvara! Ca să ne „împrimăvăreze” sufletele cu poeziile sale.

      Apreciază

  3. Unde ai facut fotografia acelui covor de floricele, Alex? E foarte frumoasa 🙂
    In rest, e de prisos sa zic ca imi place Blaga, ca sunt nebun dupa Nichita…
    O seara faina!

    Apreciază

    • # În parcul unde mă retrag cu multă plăcere de fiecare dată, „explorând” fiecare colţ de natură. Acolo am găsit „covorul de floricele”. Mă bucur că ţi-au plăcut, dragă Teo. Numai bine şi ţie! 🙂

      Apreciază

  4. Nichita Stănescu Vitraliu

    Umbra ta, lovindu-se de ziduri,
    iar se sparge-n cioburi colorate.
    Oh, de-aceea m-ai zărit în stradă
    adunând pierdutele-i pătrate.

    Şi s-o fac la loc, în ceasul nopţii,
    peste geamuri ţi le-aşez cu grijă,
    verzi, albastre, galbene şi roşii,
    încoifate-n creştet cu o sprijă.

    Când te vei trezi, lipiţi de geamuri,
    arlechini din sticle colorate
    vor lăsa prin ei să-ţi cadă-n braţe
    soarele, mereu la jumătate.

    Apreciază

    • # Fiecare poezie a lui Nichita, este o încântare. Mulţumesc frumos, OanaClara! O seară bună!

      Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: