Wordless Wednesday

Miercurea fără cuvinte” – o idee minunată pe care am preluat-o de aici (mulţumesc!). O zi în care lăsăm imaginile să vorbească de la sine. Tăcem şi admirăm!

Galben

  Printre atâtea culori minunate, cu care primăvara ne răsfaţă, galbenul îmi pare rupt din soare! De parcă astrul zilei ar fi cernut picături de culoare din strălucirea sa neasemuită. La tot pasul…pete de galben! O culoare atât de veselă, de frumoasă.

  În aceste zile de sfântă sărbătoare a Paştelui, parcă şi natura ne grăieşte despre lumina Învierii lui Hristos!

   Aţi privit de aproape o păpădie? Este superbă această „banală” floricică…

…care pare că zâmbeşte spre cer!

Ca şi zâmbăreţele panseluţe!

Nu ştiu cum le spune acestor tufe pline de flori galbene, dar sunt minunate!

Explozie de galben!

Narcise.

Hristos a înviat!

   Fie ca lumina Învierii Domnului nostru Iisus Hristos să vă umple sufletele de bucurie şi binecuvântare dumnezeiască! Să aveţi un Paşte fericit alături de toţi cei dragi! Pace şi bucurie la toată lumea!

Psalm de Paşti

Ce bine mi-e a-ţi recunoaşte
Ştergarul alb de in la porţi,
Te-ai pregătit şi tu de Paşte,
Hristos a înviat din morţi!

Pe mal de râu mai cântă broaşte
Şi râu cântă-n contraforţi,
Reînviem şi noi de Paşte,
Hristos a înviat din morţi!

A re-nvia, a te mai naşte,
E darul crudei tale sorţi,
Să ne privim în ochi de Paşte,
Hristos a înviat din morţi!

Asinul ce pe pietre paşte
Te reînvaţă să suporţi,
Şi ani pustii, şi Zi de Paşte,
Hristos a înviat din morţi!

Şi vom muri, şi ne vom naşte,
Şi plini de sorţi, şi fără sorţi,
Dar vom avea o Zi de Paşte,
Hristos a înviat din morţi!

Mă poţi vedea, te pot cunoaşte,
Cum mă comport, cum te comporţi,
Când prin lumina grea de Paşte,
Hristos a înviat din morţi!

Creştine, ca să poţi renaşte,
Deschide crucii orice porţi,
Rectitoreşte-te de Paşte,
Hristos a înviat din morţi!

                                                                               de  Adrian Păunescu

Published in: on 23/04/2011 at 9:07 pm  Comments (18)  
Tags: , , ,

În aşteptarea Sfintelor Sărbători

    Suntem în Săptămâna Mare. O perioadă sfântă, pe care o parcurgem cu emoţie în fiecare an. O perioadă de pregătire sufletească pentru cea mai mare dintre sărbătorile creştine. Este perioada deniilor – slujbele de seară care ne cheamă în biserici, pentru a ne înălţa sufletul spre cele sfinte. Măcar în această ultimă săptămână dinaintea Paştelui, căutăm să fim mai buni şi mai aproape de Dumnezeu, de biserică, de datinile şi obiceiurile strămoşeşti. Ne pregătim pentru bucuria spirituală, dar şi pentru bucuria de a fi împreună cu cei dragi, în jurul mesei de Paşti, perpetuînd tradiţiile moştenite din moşi-strămoşi.

   În Vinerea mare, la denia Prohodului Domnului, retrăind momentele dramatice de acum aproape 2000 de ani… Este emoţionant când toţi cei veniţi la biserică, în număr mare, cântă împreună acele cântări ce ne amintesc de moartea şi îngroparea Domnului Iisus.   Ne reamintim, ca în fiecare an, de Patimile Domnului, de sacrificiul Său pentru noi, oamenii, de lecţia Iubirii predată în cel mai dumnezeiesc mod!

   Procesiunea în jurul bisericii – moment emoţionant, dar care ne anunţă momentul de bucurie sufletească din Sfânta noapte a Învierii.

   Pentru cei mai mulţi, aceste zile ce premerg Sfintelor Paşti, sunt un adevărat drum al luminii! Ne îndreptăm cu întreaga noastră fiinţă către lumina Învierii lui Hristos.

   Paşi către Lumină!

Candele în noapte…ca nişte suflete în căutarea Luminii!

Flori roşii ce amintesc de sângele sfânt ce-a curs odinioară pe Golgota…

De Florii

   Astăzi sunt Floriile! O zi de sărbătoare, care ne anunţă că mai este doar o săptămână până la Paşte. Este o sărbătoare care ne aminteşte de un moment deosebit de demult, de o primire plină de bucurie, cu flori şi crenguţe de copaci. Bucurie ce s-a transformat apoi în… ură neîmpăcată… Of, cum ştiu oamenii să strice lucrurile şi sentimentele frumoase…

   De Florii natura ne îndeamnă la înflorire! Să lăsăm ca şi în sufletele noastre să înflorească, precum florile de afară, gânduri şi simţăminte frumoase, delicate. Natura ce înfloreşte, ne dă de fiecare dată o lecţie a renaşterii. Şi ne învaţă să fim frumoşi, să stăm departe de tot ceea ce urâţeşte frumuseţea ce ne-a fost dăruită!

   Chiar dacă vremea ne-a jucat multe feste în această primăvară, nu ne piedem speranţa că primăvara ne va bucura pe deplin sufletele în zilele de sărbătoare ce vor veni. Ca şi în versurile pline de optimism ale marelui Alecsandri:

„Iată zile-ncălzitoare
După aspre vijelii!
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Primăvara-ncântătoare
Scoate iarba pe câmpii,
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Lumea-i toată-n sărbătoare,
Ceru-i plin de ciocârlii.
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii […]

   La mulţi ani tuturor celor ce poartă nume de flori! La mulţi ani tuturor!

Şi un cântec potrivit cu această zi plină de flori:

   Şi, pentru că ne pregătim să parcurgem Săptămâna Patimilor, aceste versuri ne vor fi prilej de meditaţie, înainte de Sfintele Paşti:

Muşcata din fereastră

  Tot aşteptând ca primăvara să-şi intre pe deplin în drepturi, vremea de afară – atât de umedă şi urâtă – ne-a arătat că trebuie să mai avem răbdare. Ba, prin unele zone, în loc de primăvară, oamenii s-au trezit cu …iarnă în toată splendoarea! De parcă nu ar veni Paştele peste câteva zile, ci… Crăciunul!

  Astăzi priveam pe fereastră cum norii picurau stropi reci de ploaie. O ploaie măruntă şi deasă. Picuri cristalini se prelingeau pe geamuri. Crengile copacilor din faţa ferestrei, se clătinau într-o parte şi-n alta. Câte un om zgribulit grăbea paşii spre vreun loc mai călduros, decât frigul de afară. Un fior mi-a străbătut trupul, ca şi cum aş fi simţit adierea rece de afară. Urâtă vreme! Uffff!

  Lângă ochii mei, în cadrul ferestrei, o muşcată îmi arăta frumuseţea ei desăvârşită. Mi-am oprit privirea asupra florilor atât de frumos colorate. Parcă-ţi zâmbeşte, atunci când o priveşti, când o admiri.  Câtă frumuseţe într-o singură floare! Un strop de culoare, care înviorează întreaga casă. Dacă tot este atât de frig afară, voi admira primăvara …din casă!

Frumoasa din fereastră!

Published in: on 14/04/2011 at 10:36 pm  Comments (7)  
Tags: , , , ,

Magnolii

   Printre florile de primăvară, magnoliile sunt cu totul deosebite! Prezenţe fascinante în minunata lumea a florilor! Când treci pe lângă o magnolie, privirea îţi este atrasă instantaneu. Te opreşti din graba cu care vrei să ajungi la treburile cotidiene pentru a contempla acest „spectacol de culoare şi frumuseţe”.

   Vă ofer aici, cu mult drag, câteva clipe de contemplare a acestor minunăţii atât de delicate!

Un copac cu flori!

Frumuseţe în stare pură!

Sub bolta cerului senin…noian de frumuseţe!

„Inima” unei flori!

Inocenţă

Am primit pe mail un youtube grozav. Vi-l ofer aici, cu drag! Ştim cu toţi cât de minunaţi sunt copiii şi câtă bucurie pot ei să ne aducă în suflet, atunci când reuşesc lucruri frumoase, pe care ei le fac, de cele mai multe ori,  cu mai multă dăruire decât cei maturi. Plus faptul că inocenţa de pe chipul lor ne arată un suflet curat şi (încă) nepervertit de răutatea acestei lumi.

Mergeţi la link-ul de mai jos şi admiraţi rugăciunea unui micuţ de doi anişori. Cu câtă seriozitate şi convingere rosteşte el „Tatăl nostru„! Iar intonaţia din glas, arată clar că nu este o rostire mecanică, ci una din tot sufleţelul său de copil!

http://www.youtube.com/user/stratanpavel

Căţeluşi

Într-una din zile, pe când mă preumblam prin parc, admirând floricelele şi mugurii copacilor, bucurându-mă că primăvara a venit (în sfârşit!), lângă  o tufă am zărit nişte căţeluşi. Erau aşa de drăgălaşi! Stăteau la soare şi se încălzeau, parcă bucurându-se şi ei de vremea frumoasă de afară. M-am apropiat ca să-i văd mai bine şi să-i pozez. Au început să mă latre, cu vocile lor subţirele şi caraghioase. Când s-au convins că nu le fac niciun rău, au început să dea din codiţe, spre marea mea bucurie. Mămica lor veghea vigilentă din apropiere, mârâind a avertizare înspre mine.

După o săptămână, i-am găsit în acelaşi loc. Cineva cu suflet bun le pusese un vas cu apă şi unul cu mâncare. Sper să se găsească un om care să-i adopte, să le ofere un adăpost sigur, unde să crească şi să-i bucure pe cei din jur, aşa cum căţeluşii ştiu bine să o facă. Faptul că sunt doar nişte maidanezi, nu înseamnă că nu au dreptul să trăiască sau că trebuie să li se refuze măcar un colţ din lumea asta mare, în care toţi avem loc să vieţuim!

Nu-i aşa că suntem frumuşei? 🙂

Somnul dulce de amiază!

Vrea cineva un căţeluş drăguţ, cu şosetuţe albe? 🙂

..şi câţiva puricei. Nu mulţi! 😀

Primăvară, primăvară…

Primăvara

de Lucian Blaga

A cunoaşte. A iubi
Înc-o dată, iar şi iară
a cunoaşte-nseamnă iarnă
a iubi e primăvara.

A iubi – aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaste. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamna?
A cunoaste – ce înseamna?
A iubi – de ce ti-e teama?
printre flori si-n mare iarba?

Printre flori si-n mare iarba,
patima fara pacate
ne rastoarna-n infinit,
cu rumoare si ardoare
de albine re-ncarnate.

Înc-odata, iar si iara,
a iubi e primăvara!

Viorele, toporaşi, oricum le-am zice sunt atât de frumoase!

O albinuţă harnică şi grăbită să culeagă nectarul proaspăt…

Covor de floricele…

…o floricică galbenă – ca un strop din soare!

…răsărită printre pietre…

…scânteioară!

…floricele de primăvară…

…muguraşi.