Primăvara
de Lucian Blaga
A cunoaşte. A iubi
Înc-o dată, iar şi iară
a cunoaşte-nseamnă iarnă
a iubi e primăvara.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n tine.
A cunoaste. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamna?
A cunoaste – ce înseamna?
A iubi – de ce ti-e teama?
printre flori si-n mare iarba?
Printre flori si-n mare iarba,
patima fara pacate
ne rastoarna-n infinit,
cu rumoare si ardoare
de albine re-ncarnate.
Înc-odata, iar si iara,
a iubi e primăvara!
Viorele, toporaşi, oricum le-am zice sunt atât de frumoase!
O albinuţă harnică şi grăbită să culeagă nectarul proaspăt…
Covor de floricele…
…o floricică galbenă – ca un strop din soare!
…răsărită printre pietre…
…scânteioară!
…floricele de primăvară…
…muguraşi.
