Primăvară, primăvară…

Primăvara

de Lucian Blaga

A cunoaşte. A iubi
Înc-o dată, iar şi iară
a cunoaşte-nseamnă iarnă
a iubi e primăvara.

A iubi – aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaste. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamna?
A cunoaste – ce înseamna?
A iubi – de ce ti-e teama?
printre flori si-n mare iarba?

Printre flori si-n mare iarba,
patima fara pacate
ne rastoarna-n infinit,
cu rumoare si ardoare
de albine re-ncarnate.

Înc-odata, iar si iara,
a iubi e primăvara!

Viorele, toporaşi, oricum le-am zice sunt atât de frumoase!

O albinuţă harnică şi grăbită să culeagă nectarul proaspăt…

Covor de floricele…

…o floricică galbenă – ca un strop din soare!

…răsărită printre pietre…

…scânteioară!

…floricele de primăvară…

…muguraşi.