Frumuseţe trecătoare…
Povestea a început aici.
Reclame
Câmpuri galbene
Primăvara, când înfloreşte rapiţa, câmpurile nesfârşite ale Bărăganului se umplu de un galben strălucitor. Ţi se pare că soarele şi-a revărsat strălucirea peste câmpia aceasta imensă. este o privelişte extraordinară! Te opreşti din graba drumului şi admiri, mut de uimire, atâta noian de frumuseţe!
În spatele lanului, la orizont, cerul senin întregeşte tabloul cu un albastru superb, asortat cu nori albi, atât de frumoşi!
Iasomie
Când înfloreşte iasomia, un parfum îmbătător se răspândeşte în văzduh şi nu te mai saturi să adulmeci o asemenea mireasmă. Unii îi spun lămâiţă, dar eu o ştiu de iasomie. Tufe bogate, presărate cu multe flori albe, cu stamine bogate, galbene, între care poţi vedea atâtea albine harnice, dornice să adune nectarul acestor flori atât de parfumate. Păcat că nu pot să pun aici şi puţin parfum de iasomie! O minunăţie de floare! Din tufa de la fereastră, am adus în casă câteva rămurele… 🙂
Flori albe, ca nişte fluturi!
Pe internet am găsit şi câteva melodii în care apare şi această floare de primăvară:
Dar şi din tezaurul folcloric:
Prin iarbă
De câte ori evadăm în mijlocul naturii, simţim cum ne încărcăm de o energie minunată! O putere pe care o primim din partea pământului, din partea florilor şi a plantelor ce ne înconjoară. Ne umplem sufleteşte de bucurie, ne simţim mai puternici, iar frumuseţea din jur ne încântă întreaga fiinţă.
Mult prea urbani în tabieturi şi reguli de viaţă, ne rupem, puţin câte puţin, de „mama-natură„, până ce ajungem să fim nişte înstrăinaţi în propria noastră lume. Spuneţi: când aţi mers ultima oară prin iarbă, cu picioarele goale? Să simţiţi freamătul viu al pământului şi covorul la fel de viu al ierbii, dar şi mireasma ierbii de un verde crud?
Un fir de iarbă este o minune dumnezeiască! De te apleci spre el, descoperi taine negrăite ale acestei lumi frumoase. Şi-atâtea floricele care ne încântă cu frumuseţea lor delicată! Şi gâze fără număr, ce zboară de colo-colo. Pe ramuri de copaci, păsărelele cântă. Soarele ne mângâie cu razele-i călduroase.
Haideţi să ne bucurăm de viaţă şi de frumuseţe!
Atât de mică, dar atât de frumoasă!
Şi ea la fel!
„Covor cu flori”.
Trifoi înflorit.
Înnorare
În ultima vreme am avut parte de o vreme tare capricioasă. Ploi multe, nori negri, vijelii şi răcoriri bruşte. O vreme schimbătoare este atât de derutantă. Pleci de acasă pe un cer senin, soarele străluceşte, anunţând o zi frumoasă, florile zâmbesc spre soare fericite şi toate sunt bine şi la locul lor. Începi să croieşti planuri pentru ziua pe care tocmai ai început-o şi îţi aşezi gândurile/planurile precum piesele dintr-un domino.
Când te aştepţi mai puţin, pe cer apar ca din senin nori negri, ameninţători. -Eeei, sunt doar nişte nori trecători – îţi zici liniştit. Dar cerul se umple dintr-o dată de nori negri şi grei, ce-şi scutură cu putere picurii de ploaie, alungându-ne pe toţi spre locuri mai adăpostite, făcându-ne să lăsăm deoparte multe din planurile pe care ne-am grăbit să le facem în zori.
Soarele „strecurându-şi” privirea printre nori.
Negri şi ameninţători!
Vântul îi poartă cu putere pe aceşti „uriaşi” ai cerului.
Parcă….începe să se însenineze!
Gata! Furtuna a trecut! Cerul senin începe să se arate atât de frumos… O să fie iar vreme bună! 🙂
Câmp cu maci
Aşteptam cu nerăbdare să revăd frumoşii maci înfloriţi – superbe flori de un roşu aprins, pe care îi vezi de departe, ca pe nişte flăcări strălucitoare ce ard fără să se mistuie. Astăzi de dimineaţă, i-am zărit! M-am oprit imediat pe marginea drumului şi i-am admirat. Petalele lor atât de fine fluturau ca nişte aripi în adierea unui vânticel de dimineaţă. Doamne, cât sunt de frumoşi! În faţa acestei frumuseţi, ce poate omul să mai spună? Câtă frumuseţe ne-a lăsat Dumnezeu în lumea asta! Pentru ca, împărtăşindu-ne sufletul din ea, să fim la rândul nostru…frumoşi!
Bucuraţi-vă de frumuseţe!
Pe care să-l alegi mai întâi?
„Inima” unui mac!
„Pete” de roşu, într-o „ocean” de verde!
Recoltă nouă!
Vă spuneam şi în alte dăţi despre căţeluşa noastră- Bibilica – că este foarte „harnică” şi puioasă. Două „recolte” pe an! De parcă s-ar îngriji să nu se piardă „neamul cel ales”! 🙂 Şi în această primăvară ne-a dăruit încă o serie de cinci căţeluşi tare frumoşi. Abia ce le-au dat ochii de câteva zile. Şi sunt aşa de rotofei… Staţi să-i vedeţi ce nebunii vor face în foarte scurt timp!
Primul lătrat! 😀
Albăstrele
Cineva spunea despre flori că sunt darul nepreţuit al lui Dumnezeu către noi, oamenii. Atâta frumuseţe care ne înconjoară la tot pasul! Atâtea culori şi atâtea miresme neasemuite! Primăvara este anotimpul în care ne umplem sufletul de toateaceste minuni din jurul nostru.
Priviţi câtă frumuseţe în aceste albăstrele! Rămâi…fără cuvinte!
Furnicuţe
Ia priviţi ce-am găsit eu pe drum, într-o bună zi! Aproape de trecerea de pietoni, într-un loc foarte circulat, un muşuroi de furnici! Agitaţie mare, forfotă incredibilă. M-am aplecat puţin asupra lor. Sunt fascinante aceste vietăţi atât de mici şi de harnice, aflate mereu în mişcare. Nu degeaba sunt amintite ca exemplu pentru hărnicia lor 🙂
