În aceste zile atât de călduroase, când ne-am reîntâlnit cu canicula, aşa cum îi stă bine lunii lui cuptor, tânjim după orice loc în care putem găsi un strop de umbră şi răcoare. În casă nu prea mai e de stat, aerul încins ne goneşte afară, pentru a căuta locuri mai răcoroase şi plăcute.
Vă invit în răcoarea unei livezi. Umbră, iarbă verde, flori, gâze şi pomi plini de roade pe care le aşteptăm să se coacă, pentru a le culege. Un loc atât de plăcut, destul de la îndemână, în care natura este atât de primitoare şi darnică.
Cred că ştiţi ce este! Coada şoricelului! Aşteptând parcă, să o culegem pentru ceai! 🙂
Prin iarba verde, se înalţă frumoase tot felul de flori cu un parfum deosebit…
…şi atât de frumos colorate!
O floricică atât de frumoasă!
Livada răcoroasă – o oază în mijlocul naturii!
Cat de frumoase sunt florile de camp in simplitatea lor. Imi amintesc cum miroseau ierburile de pe campul smaltuit cu flori de toate culorile, cand mergeam cu tata la padure. Un parfum fim si fierbinte, de natura si de puritate.
ApreciazăApreciază
# Ce frumoase amintiri, Gabriela! Îţi doresc o duminică luminoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
hmm, pentru culorile astea ador eu vara! ai uitat sa pozezi cantecul greierilor 😉
noapte buna, alex si o duminica minunata!
ApreciazăApreciază
# Da, trebuiau şi nişte greieri. Am văzut că tu ai reuşit să-i „prinzi”! De pozat cântecul greierilor….e mai greu, dar o să încerc! 😀
O duminică frumoasă şi ţie, dragă Red! 🙂
ApreciazăApreciază
Tocmai ne pregătim să plecăm l Durgău, deşi, intenţionasem să mergem la Cheile Turzii (probleme de sănătate ne pun frână!). Exact astfel de flori admirăm şi noi, pe-acolo. O duminică frumoasă şi ţie!
ApreciazăApreciază
# Mulţumesc, mulţumesc! Şi…plimbare plăcută, vreme bună şi bucurie deplină! 🙂
ApreciazăApreciază
Intotdeauna am fost fascinată de frumuseţea fără egal a florilor de câmp împrăştiate în mii de pete colorate printre ierburile verzi, trimiţând în văzduh miresme dătătoare de viaţă . Îmi amintesc cu câtă plăcere alergam printre ele în copilărie şi ce bucheţele frumoase adunam pentru a i le dărui mamei mele. Şi livada… o Doamne! Livada în explozie de floare primăvara … livada ce-mi oferea răcoarea ei în arşiţa verii… livada din care bunicul îmi alegea toamna mărul cel mai mare şi mai frumos… livada care părea iarna o pădure de basm din care apărea Moş Crăciun!! Frumoase amintiri mi-ai trezit Alex! mulţumesc!
ApreciazăApreciază
# Sărut mâna, d-na Aurora! Mă bucur că v-au plăcut pozele mele. Frumos aţi evocat copilăria şi minunatele amintiri ale acestei minunate perioade din viaţa fiecăruia.
Vă doresc numai bine! 🙂
ApreciazăApreciază
hmmmm…. parcă îmi faci poftă de o plimbare pe dealurile braşovului, la cules de flori. 🙂 mă opreşte numai ploaia care a revenit năvalnic şi mă salvează certitudinea că ne dăruieşti tu în imagini aceste bucurii.
seară bună să ai, alex.
ApreciazăApreciază
# Las’ că trece şi ploaia şi iarăşi va fi soare! Poate ne arăţi şi nişte imagini cu dealurile braşovene, să ne mai …”răcorim” la vederea lor. Îmi pare bine dacă reuşesc să aduc bucurie prietenilor dragi, cu aceste fotografii pe care le aduc aici.
O seară bună şi ţie, Cami! 🙂
ApreciazăApreciază
eu aş vrea sa plouă şi nu plouă! aici e o vipie de nedescris!
Psi, trimite şi la mine vreo doi stropi!
Alex, de la tine vreau o floricică! 😛
Azi sunt toată numai o dorinţă! 😀
ApreciazăApreciază
# Georgiana, serveşte-te cu încredere, găseşti aici destule floricele! Şi pe-aici, pe la „sudişti” este căldură mare de te transformi pe loc în …”stropitoare” !!! Poate vine pe seară nişte ploaie! 🙂 Dacă vine, trimit norii şi spre Iaşi!
ApreciazăApreciază