Admirăm copacii pentru măreţia lor, pentru vigoarea lor impunătoare. Admirăm florile pentru frumuseţea lor, pentru coloritul încântător şi pentru chipurile lor drăgălaşe care ne încântă privirea. A, da! şi pentru parfumul pe care ni-l dăruiesc cu generozitate.
Dar sunt şi alte plante prin jurul nostru, care nu au acele calităţi pe care le-am amintit mai sus, dar şi acestea au frumuseţea lor pe care adesea o ignorăm. O iederă căţărătoare, pare că… îmbrăţişează un copac, un gard sau o casă. Cu braţele ei multe şi mlădioase, se înalţă spre cer, sprijinindu-se de un trunchi mai puternic sau de un zid. Parcă primind de la acestea un fel de …ajutor. Iar ea, căţărătoarea, oferă la rândul ei un fel de …împodobire!




Cand te gandesti ca intr-o catarare de-asta e-un destin, o viata, o menire… aproape te induiosezi 🙂
ApreciazăApreciază
# Frumos ai spus, dragă Teo! Şi oamenii, de multe ori, asemeni plantelor…. „Căţărarea” ca un destin, ca o menire…
Mulţumesc pentru vizită! Îţi doresc o seară frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază