Pentru că zilele călduroase ne dau mult de furcă, am căutat nişte poze mai… răcoroase! Şi ce poate fi mai răcoritor decât o alee umbroasă cu castani?
Vă invit la o plimbare pe sub aceşti frumoşi copaci! 🙂
Printre frunze s-au ivit „fructele” ţepoase, din care vor ieşi castanele lucioase!
O alee care te îmbie la plimbare sau la odihnă pe băncuţele aşezate sub coroanele bogate şi umbroase.
Astă-primăvară erau atât de frumoşi, plin de flori ca nişte mirese!
Chiar dacă a trecut vremea lor, le-am pus aici, pentru ca să ne amintim cu bucurie de primăvara înfloritoare!
Lumea lui Alexandru 
unde-i minunea aceasta de alee, că nu-mi dau seama.
ApreciazăApreciază
# Am surprins-o şi eu într-un parc. Unde văd ceva frumos…fac câte o poză!
Mulţumesc pentru vizită! Seara bună! 🙂
ApreciazăApreciază
De primăvară ne aducem mereu aminte cu bucurie şi tihnă în suflet…
Mulţumim!
ApreciazăApreciază
# Cu multă buicurie, dragă Oana! Te mai aştept pe aici! Seara bună! 🙂
ApreciazăApreciază
He-he-he! Pentru racoare te invit la o baie in Dunare:D Frumosi castanii…
ApreciazăApreciază
# Catrinel, ce mi-ar plăcea să stau în Dunăre ca un …hipopotam! 😀 Nu m-ar mai scoate nimeni din apă. Mulţumesc de invitaţie! Ar fi tare frumos…
O seară bună şi răcoroasă! 🙂
ApreciazăApreciază
Sunt unii din copacii mei preferati, aici m-ai nimerit in plin, sa zic asa 🙂
Multumesc pentru linistea si calmul surazator de-aici, Alex!
ApreciazăApreciază
# Teo, mă bucur mult. Promit să-ţi mai „culeg” şi alte imagini cu castani şi să ţi le ofer cu drag!
Te mai aştept pe aici, cu mult drag. Mulţumesc pentru vizită şi apreciere!
ApreciazăApreciază
câta frumusete! dar ce repede trece timpul… în curând aricii verzi vor deveni bruni si vor lasa sferele lucioase sa ne cada la picioare 🙂
ApreciazăApreciază
# o să pozeze şi castanele, când le va fi vremea. Timpul…trece atât de iute… Of, mai e puţin şi intrăm cu putere în luna august! Aşa repede?
O seară frumoasă, Carmen! 🙂
ApreciazăApreciază
Odihnitoare… linistita mai ales ca nu e nici un trecator …
ApreciazăApreciază
# Într-adevăr, era o zi atât de liniştită şi nici ţipenie prin preajmă!
Mulţumesc de vizită! 🙂
ApreciazăApreciază
[…] post este o promisiune mai veche, făcută lui alex, aceea de a vă arăta uneltele mele de scris. judecând după numărul lor, s-ar putea crede că […]
ApreciazăApreciază
Au si castanii astia misterul lor… oare cate povesti nu tin doar pentru ei?
ApreciazăApreciază
# Da, cred că păstrează o sumedenie de poveşti ale tuturor celor ce au păşit sau poposit la umbra lor…
ApreciazăApreciază
[…] post este o promisiune mai veche, făcută lui alex, aceea de a vă arăta uneltele mele de scris. judecând după numărul lor, s-ar putea crede că […]
ApreciazăApreciază