Îmi place să admir insistenţa cu care unele plante se încăpăţânează să răsară şi să crească în cele mai nepotrivite locuri. Adică acolo unde nu au mai deloc condiţii pentru a creşte. Şi totuşi…insistă! Mici, chinuite, îngrămădite, îşi urmează cursul vieţii şi…supravieţuiesc! O lecţie de viaţă…
Această mică plăntuţă, a reuşit să răsară într-o…buturugă! Parcă ar fi vrut să-i prelungească viaţa acelui lemn!
Sau această floricică de piatră (pietricică) care a reuşit să răsară în gâtul unei stropitori transformată în ghiveci!
Printre frunze, un păianjen şi-a făcut şi el casă, tot în stropitoare. Viaţă triumfătoare!
Puterea năvalnică a vieţii, surprinsă cu măiestrie, de un veritabil artist.
Acest blog, este o mare încîntare. Chapeau!
ApreciazăApreciază
# Mulţumesc din suflet, Tiberiu! Chiar mă bucur că ţia- plăcut. „Artist”? – e prea mult spus, n-am eu asemenea talent. Îmi place să spun că sunt un…”observator” al lumii! Privesc şi admir!
Te mai aştept cu drag pe aici! 🙂
O zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
gandind la ce ai expus aici, mi-a, amintit de semintele de arbusti iesite in spatiul ingust de la baza blocului si pe care le ud din greseala cand imi ud florile din jardiniere. ieri constatasem ca-s luxuriante, trebuie sa le smulg, nu e locul lor acolo! 😀
ApreciazăApreciază
# Păi de ce să le scoţi? Poate aşa vă alegeţi cu vreo…livadă? 🙂
Am văzut odată pe un bloc un ditamai pomul! Era aşa de simpatic cum crescuse el acolo! Ca să vezi ce oameni „iubitori” de natură! 😀
ApreciazăApreciază
[…] Alex ne oferă o lecţie de viaţă. Într-un mediu ostil, neprimitor şi uneori arid, poate exista şi viaţă. […]
ApreciazăApreciază
Model pentru cei care.şi caută înălţarea şi o pot face oriunde dacă există aspiraţia spre lumină! Fotografiile sunt minunat realizate, iar intenţia ceui care scrie aici, lăudabilă!
anna
ApreciazăApreciază
# Mă bucur că ţia-u plăcut, Anna! Te mai aştept pe aici. Îţi doresc o seară frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
Frumoasa lectie de viata! Daca am fi si noi ca ele ar fi o lume minunata.
ApreciazăApreciază
# Întra-adevăr…dacă am fi… Dar suntem adesea şi ca bucurienile, ca spinii, ciulinii….
O seară bună, Minoki! 🙂
ApreciazăApreciază
Uite, cam asa sunt eu! Mi-a placut mult ideea…foarte mult. 🙂
ApreciazăApreciază
# „Omul ca iarba…zilele lui ca floarea câmpului…” – zice un Psalm din Biblie!
Mă bucur că ţi-a plăcut! Noapte bună! 🙂
ApreciazăApreciază
Ceva asemănător cu prima ta fotografie , am avut și eu.Era un fir de iarbă, țâșnind dintr-o buturugă! Da, ai dreptate- insistența în fața oricărui obstacol!! Și plantele pot oferi lecții !!
O seară frumoasă!
ApreciazăApreciază
# Sărut mâna pentru vizită! Într-adevăr şi plantele ne oferă lecţii de viaţă! Întreaga natură este o „lecţie”!
O seară frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
Alex, şi pietricica şi firul tău de iarbă cântă „Oda bucuriei”! O bilă albă pentru cei care nu numai că nu trec nepăsători pe lângă „luptători”, dar îi şi omagiază. Jos pălăria!
Am răspuns propunerii tale de a scrie un cântecel despre ciupercuţă şi am postat versurile! Aştept următoarea propunere!
ApreciazăApreciază
# Sărut mâna, doamna Aurora! Vă mulţumesc pentru gândurile frumoase. Şi pentru…cântecel! Am citit mai multe pe pagina dvs şi tare mi-au plăcut. Sunt convins că le plac şi copiilor cu care lucraţi şi pe care îi încântaţi cu astfel de bucurii.
Vă doresc un sfârşit de săptămână cât mai frumos! 🙂 Şi numai bine în tot ceea ce faceţi!
ApreciazăApreciază
Mdeah, mie mi-a crescut iarba in masina …. nu mi-a placut insistenta aia!
ApreciazăApreciază
# Ha, ha! Asta da insistenţă! Şi, n-ai „cosit-o”? 😀 Se pare că i-a plăcut în maşina ta!
Seara bună, Zaqk!
ApreciazăApreciază
Am eliminat-o cu tot cu pamant!
ApreciazăApreciază
# Ha, ha! N-ai vrut să laşi „pajiştea” în maşină! 😀
Seara bună, Zaqk!
ApreciazăApreciază
Mi-e sa nu-mi creasca iarba pe blog…Mai ales vara…
ApreciazăApreciază
# Bun venit, Daurel! Mulţumesc de vizită. Cât despre iarbă pe blog….n-ar fi niciun bai: îi tragem o coasă sănătoasă! 😀
Numai bine!
ApreciazăApreciază