Am zărit în calea mea un copac asaltat de nişte „inamici„, pe cât de micuţi, pe atât de periculoşi şi insistenţi. Micile omizi păroase, au început o adevărată ofensivă cu bietul pom, pe care l-au „dezbrăcat„, pur şi simplu, de veşmântul său de frunze! În curând va fi atât de golaş, înainte ca toamna să culeagă, după obiceiul ei, frunzele din toţi copacii…
Mici şi foarte tenace!
Această fotografie participă la provocarea “Life in Picture” de pe blogul lui Costin Comba.
Anunțuri
😀 Ai sa razi cand vei vedea de ce mi-au amintit pozele tale.
ApreciazăApreciază
# Ha, ha! Ce film frumos, ce melodie drăguţă! Mi-ai amintit de un film care mi-a plăcut tare mult în copilărie! 🙂
ApreciazăApreciază
Alex, păi spune-mi mie unde este pomul acela că am o pompă de stropit pomii şi vin imediat să servesc toate acele omizi cu o porţie bună de insecticid eco !
ApreciazăApreciază
# Cunoaşteţi vreo reţetă de insecticid…eco? Cred că toţi am fi curioşi să o aflăm şi să o aplicăm!
Cât priveşte pomul din poză…era de pe stradă!
Sărut mâna şi numai bine! 🙂
ApreciazăApreciază
A trebui sa taiem un pom din cauza lor :(…Ca vecinu’ nostru zice ca nu e la 2m de curtea lui si ne poate da in judecata….cica ii umple via de umizi… 😦
ApreciazăApreciază
# Of, grea poveste cu vecinii ăştia, veşnic nemulţumiţi. Mi-a plăcut faza cu…”umizile”. I le-aş trimite la pachet! 😀
ApreciazăApreciază
Au ajuns şi pe la mine, mai că mi-au „terminat” un măr şi un prun. A mea doamnă stă în fiecare zi să le „toaleteze” cu foarfeca de viţă. Se pare că stropitul nu prea are efect, or fi deja mutante!?
ApreciazăApreciază
# S-au învăţat şi ele să suprevieţuiască, dacă tot le „parfumăm” cu tot felul de soluţii, ele ne arată că ştiu să reziste, să supravieţuiască! Dacă am mai şti metodele tradiţionale ale strămoşilor…dar le-am uitat!
Tenace doamna, dacă are atâta răbdare să le „tundă” cu foarfeca, zi de zi! 🙂 Poate că răbdarea dânsei e mai eficientă decât toate insecticidele!
ApreciazăApreciază
Puah, nici-odată n-am putut suferi omizile…
ApreciazăApreciază
# Şi mai sunt şi alte vieţuitoare care intră în categoria „nesuferite”! Muşte, şobolani, purici, gândaci… Dar sunt şi ele lăsate pe pământ cu un rost, chiar dacă nu ne plac! Pe Animal Planet am văzut un documentar care arăta că decimarea anumitor „dăunători”, a dus la grave dezechilibre ecologice, căci multe specii trăiesc în interdependenţă unele de altele.
ApreciazăApreciază
Alexandru te salut !
Bietul pom ai zice ca a albit de supărare .
ApreciazăApreciază
# Şi eu te salut, dragă Sorin! Ce frumos ai zis: „albit de supărare”! Nu doar că a albit, dar a şi …chelit! 😀
ApreciazăApreciază
nu mi-au plăcut niciodată omizile şi nu am putut niciodată să îi înţeleg pe cei care nu ştiu să îşi îngrijească pomii; doar că imagini de genul ăsta se întîlnesc parcă tot mai des pe la noi
ApreciazăApreciază
# Uneori nu prea sunt eficiente tratamentele, oricât te-ai strădui. Ştiu că într-un an, omizile au „chelit” toţi pomii din grădina noastră, deşi îi stropisem cu tot felul de …”otrăvuri”. Desigur, sunt şi mulţi oameni neglijenţi, nepăsători…Din ce în ce mai mulţi, din păcate…
ApreciazăApreciază
Nu pot sa le sufar ,de ce o fi atat de greu sa scapam de ele?
ApreciazăApreciază
# Când te gândeşti câte vieţuitoare nu pot să-l sufere pe…om! Omizile nu trăiesc mult, devin fluturi şi mor repede, după ce au tocat tot ce-au putut, în scurta lor viaţă. Din păcate, noi oamenii suntem mult mai „longevivi” în răutăţi şi stricăciuni…
Numai bine, Iulisa! 🙂
ApreciazăApreciază
nasol moment! am ramas fara cuvinte.
ApreciazăApreciază
P.S. La multi aniiiiiiiiiiiiiiiiiii!
ApreciazăApreciază
# Sărut mâna Georgianaaaaa! 🙂 Îţi mulţumesc pentru urare şi îţi doresc şi eu tot ce e mai bun! 🙂
ApreciazăApreciază
[…] meu drag cât şi tuturor acelora ce poartă acest nume. Să vă fie viaţa frumoasă, să fiţi sănătoşi, voioşi şi la pungă groşi!! Să vă fie bine, dragilor! Vă pup şi vă […]
ApreciazăApreciază
La Mulţi Ani! 🙂
ApreciazăApreciază
# Mulţumesc din suflet, dragă Tiberiu! Numai bine îţi urez şi eu ţie! 🙂
ApreciazăApreciază
Mi s-a ridicat parul ca la omizi cand am vazut pozele!
ApreciazăApreciază
# Minoki, am văzut zilele acestea, fiind în trecere prin Bucureşti, pomi plini de omizi. O adevărată invazie! Tare urâtă privelişte!
ApreciazăApreciază
La multi ani!
ApreciazăApreciază
# Mulţumesc din suflet pentru urare! Asemenea şi eu urez numai bine şi multă sănătate! 🙂
ApreciazăApreciază
Multi multi ani fericiti! N-am stiut ca e ziua ta, scuze! 🙂
ApreciazăApreciază
# Sărut mâna, Oana! Îţi mulţumesc pentru urare şi pentru trecerea ta pe aici! Îţi doresc o zi minunată! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulți ani și sănătoși… în bună Ocrotire!
ApreciazăApreciază
# Sărut mâna, Oana! Îţi mulţumesc pentru urare! O zi frumoasă şi ţie! 🙂
ApreciazăApreciază
uite ce fac eu in situatii din astea:
http://alexandervsalexander.blogspot.com/2011/08/o-sa-rastorn-peste-mine-o-barca.html
respect si eu copacii, cu crengile ca o gramada de cai in extaz:)
ApreciazăApreciază
# Mulţumesc pentru link! Mi-a plăcut poezia. Mulţumesc şi pentru vizită! 🙂
ApreciazăApreciază