Ultimul zbor…

    Suntem fiinţe care avem o nevoie imensă de iubire. Ne naştem din iubire, trăim pentru a iubi, pentru a primi şi pentru a dărui iubire. Din iubire ne lipim sufletul de cei dragi, ne apropiem de acele fiinţe întru care ne regăsim sau lângă care ne simţim bine, în siguranţă, cu sufletul împăcat şi împlinit. Dăruim ceva din fiinţa noastră tuturor acelor care ne luminează viaţa cu iubire. Şi nu doar oamenii sunt cei care ne împlinesc nevoia mare de iubire, ci şi celelalte fiinţe dragi – prietenii necuvântători care ne fac viaţa atât de frumoasă şi care ni se lipesc de suflet, păstrându-i acolo pentru totdeauna.

    Când pierdem pe cineva drag, simţim o mare durere în inima noastră. E ca şi cum o parte din inimă a plecat împreună cu cel de care ne-am despărţit. Rămâne acolo un gol, pe care îl umpli cu amintiri…

    Pe neaşteptate, fără să ne arate măcar un semn prevestitor, Gălbenuş a plecat din această lume. De dimineaţă ciripea vesel în colivia lui, bucuros când şi-a primit porţia de grăunţe. După ce ciugulea tacticos bobiţele de mei, punea căpşorul sub aripioara dreaptă şi trăgea un pui de somn, până ce-i auzeai iar glasul vesel: cirip-cirip! Astăzi nu l-am mai auzit ciripind, dar m-am gândit că vremea mohorâtă de afară ne indispune pe toţi. Când i-am deschis uşiţa coliviei, Gălbenuş n-a dat niciun semn că ar fi nerăbdător să facă o raită prin cameră. Abia când l-am luat în palmă, am observat starea gravă în care se afla, căci ţinea ochişorii închişi. L-am încălzit cu răsuflarea, dar abia dacă mai răspundea cu o zvâcnire slabă. L-am aşezat lângă calorifer, ca să se încălzească, dar degeaba! Când l-am lăsat din palmă, cu ultimele puteri a încercat să zboare, dar zborul său s-a frânt dintr-o dată…Ultimul zbor… L-am privit cu imensă tristeţe în suflet cum deschide cioculeţul de câteva ori şi …gata… S-a dus! Ca un mic îngeraş, sufleţelul său a zburat spre ceruri… Sunt sigur că acolo sus, în grădina Raiului, sunt multe păsărele cântătoare şi tot felul de vieţuitoare dragi, care ne-au făcut viaţa mai frumoasă aici, nouă, oamenilor. N-o să vă vină să credeţi, dar Cocolino – partenera de viaţă a lui Gălbenuş, a început să se tânguie, ciripind jalnic. Sunt sigur că a simţit că a rămas singurică… Toată seara l-a căutat prin colivie pe tovarăşul său de viaţă, strigându-l cu glas mare.

„Cititorul”!

    La revedere Gălbenuş! Rămâi în inima noastră, sufleţel drag şi scump! O fiinţă atât de mică, dar care a reuşit să aducă atât de multă bucurie….

    Dintr-o dată toamna a devenit atât de tristă…

Reclame

The URI to TrackBack this entry is: https://alexandrone.wordpress.com/2011/11/11/ultimul-zbor/trackback/

RSS feed for comments on this post.

40 comentariiLasă un comentariu

  1. Imi pare nespus de rau! Saracutul!

    Apreciază

    • # Mulţumesc, Catrinel. Îmi lipseşte tare mult acest micuţ prieten, care aducea numai bucurie în casă…

      Apreciază

  2. Am citit… şi am simţit tânguirea… de parcă nici n-ai fi scris despre cănăruş… ori de parcă n-aş fi citit eu despre Gălbenuş…

    Îmi pare rău că a pierit „melodia”. Alta n-o va putea nicicând înlocui. Decât aparent.

    Apreciază

    • # Îţi mulţumesc, Oana! Ai mare dreptate, până şi în lumea acestor mici vietăţi cu care ne înconjurăm şi îmbogăţim viaţa, nimeni nu este de …înlocuit. Îmi place să mă uit prin magazinele cu păsărele şi peştişori şi am văzut de multe ori unele exemplare mult mai frumoase, dar Gălbenuş era unic, căci ne obişnuise cu felul lui de-a fi, atât de vesel şi prietenos… Acum este atât de linişte în casă, căci nu mă mai întâmpină acel ciripit drăgălaş care îmi aducea nespusă bucurie….
      Îţi doresc o zi cât mai bună!

      Apreciază

  3. imi pare rau pentru pierderea ta…. 😦

    Apreciază

  4. nu ma gandeam ca o sa plang azi! stiu cum e, am trecut si eu prin asta! imi pare rau!

    Apreciază

    • # Îţi mulţumesc, Geanina! Pur şi simplu nu-mi vine să cred că l-am pierdut atât de repede!
      Îţi doresc o zi bună!

      Apreciază

  5. Am impresia că de multe ori, suferim mai mult după prietenii noştri tăcuţi decît după prietenii noştri guralivi.
    Ştiu cum este şi-mi pare tare rău că treci prin aşa ceva. 😦

    Apreciază

    • # Îţi mulţumesc, dragă Tiberiu! Într-o lume în care prietenii adevăraţi sunt tot mai rari, aceste fiinţe necuvântătoare ne dau o lecţie de dăruire şi prietenie statornică şi de-asta ne „lipim” inima de ei…
      Îţi doresc o seară bună!

      Apreciază

  6. plâng, Alex!
    a plecat fripturistu meu… 😦

    Apreciază

    • # Da, Georgiana… a plecat mititelul! A plecat şi a luat toate cântecele şi ghiduşiile cu el… 😦
      Îţi mulţumesc pentru gândul tău sensibil!

      Apreciază

  7. Ma induioaseza profund gandurile tale asternute aici, Alex, imbracate in regrete si tristete. Citesc si plang…
    E atat de trist cand pierdem suflete dragi, indiferent ca sunt ale oamenilor dragi sufletului nostru, de care ne atasam cu iubire sau ale necuvantatoarelor – ele fac parte din viata noastra. Ne-au mangaiat sufletul, ne-au alinat durerea, ne-au inveselit inima si ne-au ascultat… si erau mereu acolo, acasa… ne asteptau.
    Cand nu mai sunt, golul ramas in urma lor, e sfasietor si doare si nimic nu-l mai poate umple. Bucatica din inima noastra se rupe, chiar de-o carpim, nu va mai fi cum a fost candva.
    Ma gandeam la Cocolino, cata suferinta-i acum in inimioara ei – de-ar avea si ea grai sa-si spuna durerea, poate si-ar mai stampara-o, dar asa sufera-n tacerea ei… ciripindu-si doar of-ul din cand in cand.
    Imi pare nespus de rau ca micutul Galbenus de care-am prins drag… s-a dus, cand mai vroiam sa mai citim despre nazdravaniile lui, pofticioase… .
    Asa ne ducem si noi…

    O seara linistita iti doresc Alex! 🙂

    Apreciază

    • # Îţi mulţumesc din suflet, Ştefania! Ai spus atât de frumos despre aceste trăiri care devin copleşitoare în astfel de momente grele… Chiar acum mă uit la Cocolino şi o aud cum chiuie ca şi cum s-ar tângui… E singurică şi se tot uită în jur, ca şi cum l-ar aştepta pe Gălbenuş…Când el mai pleca în zbor prin casă şi întârzia prin vreun cotlon, ea îl striga insistent, parcă chemându-l acasă, iar el venea. De data asta, chemările ei au rămas fără răspuns… E tare greu…
      Bine ai zis: aşa ne ducem şi noi…
      O seară bună şi ţie!

      Apreciază

  8. Ah, ce trist! Inteleg perfect prin ce treci 😦 Acum ciripeste in raiul pasarelelor, stiind ca nu-l veti uita niciodata.

    Apreciază

    • # Ce frumos ai spus, Alina! Aşa cred şi eu, că în Raiul lui Dumnezeu, sunt şi păsărelele şi toate vieţuitoarele dragi cu care ne-am înconjurat în viaţa de aici. Cum am putea să mergem acolo singuri?
      Îţi mulţumesc mult şi îţi doresc o seară cât mai bună!

      Apreciază

  9. Doare!

    Sa-i implineasca Dumnezeu visul! Dragostea si lumina o primeste in continuare de la voi.

    Apreciază

    • # Îţi mulţumesc din suflet! Îl voi păstra în suflet, aşa cum mi-au rămas toate celelalte animăluţe-prietene, pe care le-am avut alături în viaţă… Nu am uitat pe niciunul!
      O seară bună!

      Apreciază

  10. alex… nu am niciun cuvânt. tocmai pentru că ştiu cât doare despărţirea de prietenii noştri cei mici şi cu suflete atât de mari.
    pot să te îmbrăţişez imaginar cu tot sufletul? 😦

    Apreciază

    • # Îţi mulţumesc, dragă Cami, pentru cuvântul mângâietor şi pentru îmbrăţişare! Îţi doresc mult bine!

      Apreciază

  11. Îmi pare nespus de rău și m-a întristat tare vestea pe care ai adus-o.Fiind și eu înconjurat de animale știu ce greu îți este și cât de mult suferi pentru cele întâmplate 😦 !Îmi pare rău pentru Gălbenuș.Mă gândesc la tine și sunt alături de tine în aceste momente!

    Apreciază

    • # Îţi mulţumesc din tot sufletul, dragă Ervin! Aşa ce mi-ar fi plăcut să vă scriu aici numai de lucruri vesele… Dar viaţa ne aduce şi astfel de clipe grele şi pierderi dureroase…
      Îţi doresc numai bine!

      Apreciază

  12. Oh! E asa de greu! Sa tii in palma o viata si sa nu poti face nimic sa o salvezi!

    Apreciază

  13. […] Filumenie, fosile, Gabriela Elena,Type L-O-V-E,Execuție fructată,Ioan Usca,Sfârleaza,Premiul,Lumea lui Alexandru, Shayna,Max Peter,Am căzut în patima muzicii,Câteva piese,Mirela Pete,g1b2i3,Theophile Alexandre […]

    Apreciază

  14. Îmi pare tare rău că l-ai pierdut pe Gălbenuş… Evocarea ta demonstrează cât de mult ai ţinut la el şi ştiu că întotdeauna e greu să te desparţi de cineva drag…

    Apreciază

    • # Îţi mulţumesc, Peter! Într-adevăr, am ţinut tare mult la el, pentru că era un sufleţel tare drăgălaş.
      Îţi doresc o noapte bună şi o duminică liniştită!

      Apreciază

  15. Viata este cel mai mare dar pe care l-a primit cineva. Este normal sa regretam cand cineva drag pleaca chiar daca este vorba de o pasare!

    Apreciază

    • # Ai dreptate, Marycix. Viaţa este un dar minunat!
      Îţi doresc numai bine!

      Apreciază

    • # Ai dreptate, Marycix. Viaţa este un dar minunat!
      Îţi doresc numai bine!

      Apreciază

  16. L-am mai vazut pe Galbenus in postarile tale si il indragisem. Imi pare rau ca acum nu mai e… 😦

    Apreciază

    • # Îţi mulţumesc, Oana!
      Şi îţi doresc noapte bună!

      Apreciază

  17. […] Teo, Calin, un om năcăjit, Ionuţ, Alexandru, Carmen, Petre, Shayna, Anny. Nu pot să nu re-marchez “îndrăzneala” lui Cristi! Daca […]

    Apreciază

  18. […] invit să viziteze casa cu arhitectura organica pe: Achilianu Petruţ, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Alexandru, Alice Georgiana, Alice in WonderNet, Andera Y, Blackwater, Carmen, Cartim, Costin Comba, Cristi […]

    Apreciază

  19. […] geanina, theodora, ioan usca, androxa, dana, schtiel, rokssana, alice georgiana, oana, loredana, alex, roxana, octo cat, napocel, mirela, zinnaida,  pisicaru, vultureşti, peter, teo negură, […]

    Apreciază

  20. Buna ziua ,
    Ma iertati ca va deranjez dar vin cu rugamintea la d-voastra sa sustineti proiectul pe care l-am inceput „Sa fim oameni…”.Doresc sa puneti un banner pe blogul d-voastra.ca sa putem ajuta oameni care are nevoie de noi.http://safimoameni.blogspot.com/
    Va multumesc pentru intelegere!
    Impreuna putem schimba vieti
    Atept raspunsul d-voastra la pagina de e-mail placintavlad@yahoo.com

    Apreciază

    • # Am pus banerul. Mult succes în tot ceea ce faceţi!

      Apreciază

  21. Pentru pasarea care a ramas singurica e bine sa ii aduci un companion.Nu ii va lua locul lui Galbenus , dar ii va umple timpul. Altfel se poate imbolnavi de singuratate.

    Apreciază

    • # Aşa este! M-am gândit la acest lucru, dar îmi este greu să mă gândesc la un „înlocuitor” al lui Gălbenuş, care era atât de special, de unic… Mă uit la Cocolino şi o văd cum îşi face singurică de lucru, ca să-i treacă de urât. Şi ce mai ciripeşte după tovarăşul său de viaţă…
      Numai bine, Mihaela! 🙂

      Apreciază

  22. […] Teo, Calin, un om năcăjit, Ionuţ, Alexandru, Carmen, Petre, Shayna, Anny. Nu pot să nu re-marchez “îndrăzneala” lui […]

    Apreciază

  23. […] invit să viziteze casa cu arhitectura organica pe: Achilianu Petruţ, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Alexandru, Alice Georgiana, Alice in WonderNet, Andera Y, Blackwater, Carmen, Cartim, Costin Comba, Cristi […]

    Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: