Lumea lui Alexandru

Despre viaţă, oameni, natură, flori, animale, locuri şi lucruri


La Muzeul Agriculturii (II)

    Vă povesteam aici despre unul dintre cele mai interesante şi originale muzee din România – Muzeul Agriculturii. Un loc în care se regăsesc adunate şi ilustrate atât de bine vechi tradiţii româneşti, datini străbune de care ar trebui să ne reamintim  şi să le preţuim cu evlavie, ca pe nişte comori de suflet. Căci ele ne grăiesc despre cei ce au fost înaintea noastră, despre înaintaşii care au reuşit să ne lase o moştenire spirituală de care ar trebui să fim conştienţi şi mândri. Oameni simpli, dar atât de legaţi de glia strămoşească, de pământul acesta la care au ţinut atât de mult, preţuindu-l ca pe un dar de la Dumnezeu.

    În prima parte v-am arătat o foarte interesantă expoziţie dedicată pâinii – pe care cei bătrâni o socoteau „sfântă„, asemănând-o cu „chipul lui Hristos„. Dar pentru ca să aibă pâine, trebuia ca oamenii să lucreze mai întâi ogorul, să-l pregătească pentru rodire. La Muzeul Agriculturii sunt adunate cu osârdie multe unelte pentru lucrat pământul. De la plugurile tradiţionale, trase de boii în jug, până la mult mai modernele tractoare. Binenţeles că aici se pot admira primele modele de astfel de utilaje, unele chiar cu motoare cu abur, ceea ce pentru realităţile tehnologice complexe de azi, înseamnă cu adevărat…istorie. O incursiune în timp, plecând de la uneltele celor ce au trudit de secole acest pământ. Astăzi vă voi arăta uneltele tradiţionale, urmând să vă prezint data viitoare şi utilajele moderne, care au schimbat radical viziunea omului asupra pământului. La adunarea acestui număr impresionant de obiecte, de pe tot cuprinsul ţării, meritul îi revine în cea mai mare măsură celui ce a pus bazele acestui muzeu – domnul Răzvan Ciucă – care a şi condus acest muzeu vreme de douăzeci de ani, cu pasiune şi dăruire.

Jugurile boilor.

Furci lustruite de mâini bătătorite de-atâta muncă.

Şi coase gata de cosit!

Şi greble…

Plugul, sub brazda căruia ţăranul punea cu grijă sămânţa pentru o recoltă nouă!

Căruţe din diferite zone ale ţării.

Roata!

Hambare gata să primească recolta bogată a pământului.

Şi alte unelte atât de necesare gospodarului.

Iar grâul trebuia măcinat, înainte de a deveni pâine! Iată şi nişte pietre de moară, lustruite de vreme şi de cât vor fi măcinat…

Dar şi o moară ceva mai „modernă„…

Rod bogat!

Snopi de grâu.

Bogăţia pământului!

Troiţă împodobită cu spicele pământului!

Şi o lipie caldă, aburindă, făcută din grâu tânăr!



19 răspunsuri la „La Muzeul Agriculturii (II)”

  1. am avut norocul sa manuiesc cateva din aceste obiecte sau unelte ale pamantului in copilarie pe la bunici! am cosit..si mai avea bunica o specie de coasa, dar mai mica , am greblat, am si macinat graunte de porumb la o specie de piatra , dar era mai mica…tre sa recunosc ca sunt mandra! si avea si hambare din alea pentru faina de grau gata macinata si pentru graunte 🙂

    Apreciază

    1. # Mulţumesc, Geanina, pentru aceste amintiri frumoase pe care ni le-ai evocat aici. Mă bucur că ţi-am prilejuit asemenea aduceri-aminte. Într-adevăr, amintirea bunicilor, a copilăriei, a lucrurilor deosebite de atunci, ne aduce în suflet multă bucurie.
      Îţi doresc o seară frumoasă! 🙂

      Apreciază

  2. Ma gindesc uneori ce mult inseamna sa mananci bucata de paine facuta din griul tau, sa gusti legumele din gradina ta, calde de soare, mirosind a ploaie si a vant!!
    Noi orasenii pierdem foarte mult … pierdem insasi viata, caci taranii cu mincarea lor simpla si curata, traiesc mai mult si … mai frumos!
    Multumesc Alexandru pentru aceasta placuta plimbare!
    Bucurestiul are si partile lui bune … ai unde si ce sa vezi!

    Apreciază

    1. # Cu multă plăcere, Melly! Citind aceste gânduri ale tale, mă gândeam la cuvintele Prinţului Charles care admira stilul de viaţă al ţăranilor autentici din zonele pitoreşti ale României. Un stil de viaţă pe care omul „modern” l-a pierdut, înstrăinându-se de natură, de tradiţii, de rădăcinile trecutului. Ar fi bine dacă ne-am dori reconsiderarea acestor valori spirituale, măcar acum, cât încă mai sunt şi nu-s de tot pierdute…
      O seară frumoasă! 🙂

      Apreciază

  3. Tot timpul aceste traditii m-au fermecat si regret ca nu le-am pretuit si ca le-am aruncat acolo intr-un colt de uitare si acolo le-am lasat…

    Elena de la Pegas Motorizat

    Apreciază

    1. # Eu cred că încă mai avem şanse de a le scoate din uitare, de a le face să renască în această lume atât de bulversată. E bine că ne mai gândim la tradiţii. În rest…depinde numai de noi să le aducem în viaţa noastră cu adevărat.
      O seară bună, Elena! 🙂

      Apreciază

  4. […] invit pe: Achilianu Petruţ, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Alexandru, Alice in WonderNet, Alicee Traveler, Andera Y, Blackwater, Carmen, Cartim, Calin-Florin, Costin […]

    Apreciază

  5. îmi aminteşti de copilărie… deja îmi miroase în amintiri a lipia bunicii din grâul cel nou, cea care spunea dacă vom avea peste iarnă pâine bună. 🙂

    Apreciază

    1. # Mă bucur mult, dragă Cami! Frumoase amintiri aduci cu tine. Ce-ar fi dacă am încerca şi noi, cei de acum, să facem lipie ca şi bunicii?
      Îţi doresc mult bine! 🙂

      Apreciază

  6. Aştptam partea a doua a articolului.
    Multe astfel de obiecte le ştiu din curtea socrilor mei… Uneltele de lemn aveau un mare avantaj (pe lângă dezavantajul deteriorării mai rapide): erau mai uşoare şi se puteau mânui şi de femei sau bătrâni (iar în unele zone, acest lucru chiar conta!).
    Domnul Răzvan Ciucă a făcut un lucru deosebit, pentru care merită toată stima şi o adâncă plecăciune!

    Apreciază

    1. # Dragă Peter, am făcut atât de multe poze, încât vor fi mai multe „episoade”. Am încercat să le grupez pe teme, categorii, căci sunt tare multe lucruri faine în acest muzeu! Am încercat să pozez cât mai multe şi să le aduc şi aici. Cine ştie câţi dintre cei ce citesc poate chiar vor avea prilejul să viziteze acest loc!
      Cât despre domnul Răzvan Ciucă, sunt sigur că va rămâne în istoria muzeului ca un adevărat ctitor al acestei realizări deosebite.
      Numai bine! 🙂

      Apreciază

  7. Doamne, cand vad aceste unelte prezentate de tine Alex, atat de simple, ma gandesc la cat de greu trudeau la munca pamantului strabunii nostri si cu certitudine nu exista un petic de pamant nelucrat, pentru ca ei iubeau pamantul foarte mult si-l ingrijeau si-l faceau roditor.
    Astazi, cand totul este mecanizat mii de hectare raman in paragina, parasite nelucrate, pline de maracini.
    Cand am citit :” Furci lustruite de mâini bătătorite de-atâta muncă.” M-am uitat la palmele mele, si mi-am amintit ca ori de cate ori mergeam la bunica in vizita si ne servea cu paine goala coapta in cuptor, mai intai ne punea sa ne asezam, apoi ne taia bucatele mici de paine si ni le aseza cu grija in palma si firmiturile deasupra ei „sa nu se risipeasca pentru ca-i pacat” – spunea ea. Am considerat-o zgarcita, iar acum realizez ca ea, doar ne invata cum sa pretuim si sa respectam rodul muncii noastre, care se castiga cu multa truda… ea, lustruind uneltele cu palmele.

    Un sfarsit de saptamana minunat iti doresc Alex! 🙂

    Apreciază

    1. # Îţi mulţumesc, Ştefania, pentru cuvintele tale. Înţelepte cuvinte mai aveau cei bătrâni. Şi bunica mea la fel spunea despre pâine, că este păcat să o arunci, să o risipeşti. Iar în unele părţi ale ţării am văzut cum oamenii făceau semnul crucii asupra pâinii, înainte să o taie pentru masă…
      Numai bine îţi doresc! 🙂

      Apreciază

  8. […] la provocare, să preia “leapşa”, pe: Achilianu Petruţ, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Alexandru, Andera Y,Blackwater, Carmen, Cartim, Coolnewz, Dragoş Butuzea, Daurel, Eumiealmeu, Fosile şi […]

    Apreciază

  9. Cu unele dintre uneltele prezentate aici am lucrat mult in timpul copilariei, dar unele cum ar fi piatra de moara nu le vazusem pana acum! Multumesc!

    Apreciază

  10. S-au cam dus traditiile noastre..Pacat…

    Apreciază

    1. # Într-adevăr, s-au cam dus.. Iar cele care au mai rămas sunt atât de puţine…
      O seară bună îţi doresc! 🙂

      Apreciază

  11. […] ioan usca, meşterul manole, teo negură, peter, psi-words, geanina, mirela, zinnaida, anastasia, alex, mely, ironic blonde, diverse, tiberiu, pisicaru, androxa, schtiel, gabryellehelen, napocel, […]

    Apreciază

  12. […] invit pe:  Alex Mazilu, Alexandru, Cartim, Fosile si pietre,  Ivanuska, Maricica, Mirela Pete, Pato Basil, Vero, -X- şi pe toţi […]

    Apreciază

Lasă un comentariu