La Muzeul Agriculturii (V)

    Pentru că mai sunt atâtea de văzut din bogăţia de exponate a Muzeului Naţional al Agriculturii din România, am reluat aici „călătoria” noastră prin acest loc deosebit, ce ne aminteşte de vremuri demult apuse, de oameni, obiceiuri, tradiţii şi ocupaţii din alte timpuri. Oameni care au fost şi care ne „vorbesc” despre dânşii prin aceste obiecte pe care le-au făurit şi folosit. Privindu-le, putem să înţelegem câte ceva din stilul lor de viaţă, din modul lor de a fi. Şi este important să ştim asta, căci din aceşti oameni ne tragem, ei sunt înaintaşii noştri. Este o datorie de suflet să ne cunoaştem strămoşii şi să le preţuim valorile pe care ni le-au transmis.

    Şi, pentru că în aceste timpuri moderne suntem… sufocaţi de plastic, de tot felul de recipiente care poluează din greu natura, lumea, am adus aici câteva dintre vasele de demult, mult mai prietenoase cu natura şi cu sănătatea omului. Un urcior de lut frumos smălţuit şi împodobit cu motive florale şi o ploscă pe care oamenii o foloseau mai ales la momente vesele din viaţa lor, când gospodarul îşi cinstea prietenii din acest vas frumos împodobit şi plin cu licori înveselitoare.

    Scara cu sticle, ţoiuri şi tot felul de clondire.

    Sfoara cu chei. Cine ştie câte uşi vor fi deschis acestea la vremea lor?

 Un jilţ arătos, frumos împodobit. Ne duce cu gândul la vremurile domniţelor din poveşti.

Oglindă – fereastră deschisă peste timp.

    În curtea muzeului, ghizdul unei fântâni de demult, pe care s-a păstrat scris anul (1853) când a fost făcută fântâna şi numele celui ce a ostenit pentru a lăsa semenilor un loc de odihnă şi răcorire.

     O portiţă veche, pe care cineva a tot scrijelit semne ce au dăinuit peste timp. Apar şi nişte ani ce ne amintesc de vremurile bunicilor noştri.

    Un gard de nuiele care ne aduce aminte de grădinile frumoase de odinioară.

Şi fotografia unui gospodar de demult, care pare că ne grăieşte, peste ani, cu glas domol şi sfătos.

Published in: on 22/01/2012 at 1:47 pm  Comments (19)