Am aşteptat cu-atâta nerăbdare renaşterea naturii şi venirea primăverii. După o iarnă grea, bucuria de a vedea totul înflorind în jur ne umple sufletul. Copacii golaşi, bătuţi de vântul aspru al iernii, îşi umplu goliciunea, încet-încet, cu veşminte noi, atât de frumoase. Şi întreaga natură devine ca o sărbătoare!
Nu toţi copacii se bucură de magia primăverii. Pentru unii, iarna a însemnat sfârşitul… Îmbătrâniţi, scorburoşi, căzuţi la pământ, uscaţi şi lipsiţi de viaţă, sunt doar o umbră tristă a măreţiei de odinioară, când impresionau cu coroana bogată, cu crengile viguroase şi trunchiurile puternice. Pentru toate şi pentru toţi, pe lumea asta, vine şi clipa apusului de soare. Apusul vieţii…. Căderea cortinei pentru spectacolul de pe scena vieţii… Pentru cei ce rămân, viaţa este o adevărată explozie de bucurie!
Contopirea cu pământul…
Lasă un comentariu