Astă iarnă, pe frigul acela cumplit, care ne-a cam înspăimântat, când nici nu îndrăzneai să scoţi capul afară, la poarta casei părinţilor mei au apărut două ghemotoace de blană, scâncind înfrigurate. De unde au venit, cine le-a adus acolo pe o vreme ca aceea? Întrebări fără răspuns. Noroc că cineva din casă le-a auzit scâncetul şi le-a adus în casă. Două ghemotoace cu ochi, îngheţate bocnă, care s-au încălzit imediat lângă sobă, într-o cutie de carton, care le-a devenit dormitor. Erau atât de mici şi neajutorate, de ţi se rupea sufletul de milă! În câteva săptămâni, cele două fetiţe s-au întremat şi au crescut uimitor de repede, aducând multă veselie în ogradă, cu lătratul lor subţire şi cu giumbuşlucurile lor. Şi ceilalţi membri ai familiei căţeleşti le-au adoptat imediat pe cele două orfeline. Seriozitatea cu care păzesc curtea, parcă ar vrea să arate recunoştinţa lor pentru că au fost adoptate şi salvate de la o moarte sigură.
Fiinţe mici şi drăgălaşe, care aduc atâta bucurie în viaţa oamenilor!
frumos! Pe mine m-a incantat, am si eu un catel si sunt topita dupa el. 🙂
ApreciazăApreciază
# Cine are un căţel aproape, ştie ce fiinţe minunate sunt câinii şi câtă afecţiune ne dăruiesc ei, cu atâta generozitate!
Să te bucuri de căţeluşul tău şi să vă fie numai bine! 🙂
ApreciazăApreciază
cat de frumoase sunt! chiar ma bucur ca soarta le-a purat la poarta unor oameni buni!!! apreciez :). zi faina….
ApreciazăApreciază
# Mulţumesc, Geanina! Şi noi ne-am bucurat că am putut să salvăm aceste sufleţele mici şi nevinovate.
O zi frumoasă şi ţie! 🙂
ApreciazăApreciază
absolut impresionat! mi s-au umezit ochii de emotie! frumos gestul parintilor tai! Doamne cat sunt de dragute cele doua fericite adoptate 🙂 Recunostinta lor se citeste in ochi! Nu este prieten mai devotat si fidel ca aceste patrupede!
Sa ai un weekend minunat!
ApreciazăApreciază
# Sărut mâna, Carmen şi îţi multumesc. Da, părinţii mei au adunat în curte toţi maidanezii pripăşiţi pe lângă curtea noastră. În poarta casei se strâng mereu câini „ai nimănui”, de parcă s-a dus „vestea” că acolo este mereu rost de ceva de mâncare. Am mai scris pe blog şi despre alţi căţei adoptaţi – acum membri de nădejde ai „familiei”. E frumoasă viaţa cu atâtea suflete devotate şi drăgăstoase prin preajmă. Iar dacă le-ai făcut bine, ei nu uită niciodată asta!
O duminică frumoasă, Carmen! 🙂
ApreciazăApreciază
Daca suntem oameni, e imposibil sa nu iubim asemenea prieteni, dornici de afectiunea noastra
ApreciazăApreciază
# Aşa este, Marius! N-ai cum să nu iubeşti aceste fiinţe minunate!
O duminică frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
ce „sensibilizator” e articolul tau de azi…imi plan animalele (mai ales cateii ) enorm…desi am avut vreo doua tentative de a mi lua si eu catei..la apart e tare greu cu ei, ca sa nu mai zic ca stateau ore in sir singuri (adica singur)..mi a fost atat de mila si ma simteam atat de vinoavata de viata ce i-o ofeream ..adica singuratate incat..am luptat si le-am gasit camine..acum sunt grasi si fericiti fiecare pe unde a poposit. au familii frumoase si nu mai stau singuri…
ApreciazăApreciază
# Mulţumesc mult, Ionela! Chiar şi aşa, fără să poţi creşte în apartament cu căţel, tot le-ai arătat dragostea şi ocrotirea, ajutând aceste fiinţe draăgălaşe. Şi e mare lucru să nu fii indiferent faţă de un biet căţel, care trece pe lângă tine. Ei nu au nicio vină că sunt „maidanezi”.
Îţi doresc o duminică frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
Sant superbe, ce-a mai sarmoasa seamana pe Frodo al meu ! :))
Sa-ti traiasca si sa fie sanatoase !
ApreciazăApreciază
# Mulţumesc, la fel, Ninulescule! Îmi place ce nume drăguţ i-ai ales căţelului tău – Frodo! Înseamnă că este mic şi viteaz, nu?
Numai bine şi o zi frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
Foarte mic nu este, dar viteaz este cat doi :))))
O zi frumoasa si tie !
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Ce frumusețe de cățelușe !
Bănuiam eu, dar acum sunt sigură: sunteți oameni buni ! Să fiți sănătoși !
ApreciazăApreciază
# Sărut mâna, doamna Zina! Eeee, recunosc că suntem „topiţi” după animale şi le iubim tare mult!
Multă sănătate şi o zi cât mai frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
Cât de simpatice pot fi. Haioasă cea maro cum stă cu urechiuşa tot timpul ciulită să nu-i scape nimic şi dacă e cazul să fie imediat pe fază. 😀 Tare norocoase au fost să dea peste oameni buni.
O duminică frumoasă să ai!
ApreciazăApreciază
# Sărut mâna, Carmen! Ai ghicit-o la fix pe „urechiuşa” cea zburlită! Este tare vigilentă la tot ce se întâmplă în jur. Iar surioara ei o urmează peste tot. S-au făcut nişte frumoase, de când le-am pozat ultima oară.
O duminică frumoasă şi ţie! 🙂
ApreciazăApreciază
Cine s-a trezit cu o gramada de catei a stiut unde sa le lase,ca sa nu moara.
Si e clar ca nu va pare rau.
Si puiutii de la cea neagra?
ApreciazăApreciază
# Aşa se pare, că au fost daţi „în plasament” la fix! Au nimerit bine!
Iar puiuţii de la cea neagră, s-au făcut măricei şi aleargă găinile prin ogradă! Sunt deja „de-ai casei”! 🙂
O zi cât mai frumoasă!
ApreciazăApreciază