Wordless Wednesday (LXVII)

După o ploaie de vară…

“Miercurea fără de cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.

Vă doresc o zi de miercuri cât mai frumoasă!

Anunțuri

Amurg (Life in Pictures)

    După o zi toridă de vară, când zăpuşeala de afară nu-ţi dă pace şi te alungă spre locuri cât mai umbroase şi răcoroase, amurgul este o adevărată binecuvântare. Soarele se duce încet-încet la culcare, o linişte plăcută se aşterne peste toate, întunericul cuprinde totul în jur şi o răcoare atât de plăcută te îmbie să zăboveşti cât mai mult pe afară şi să te bucuri de o noapte de vară frumoasă….

Life in Pictures – ideea lui Costin Comba.

Vă doresc să aveţi o săptămână frumoasă!

Published in: on 30/07/2012 at 7:56 am  Comments (22)  
Tags: , , ,

Rândunele

    De câţiva ani, pe scara blocului nostru, o familie de rândunele şi-a făcut cuib, aducând pe lume mai multe generaţii de puişori simpatici. În fiecare primăvară, după o lungă călătorie din îndepărtatele ţări calde, pe unde îşi petrec vremea, în timp ce pe aici iarna stăpâneşte, drăgălaşele rândunele se întorc acasă bucuroase, ciripind gălăgioase, căutându-şi cuibul de anul trecut. Iar dacă s-a întâmplat să nu-l mai găsească (deh, ce grijă mai au unii să facă „curăţenie”!), ele n-au disperat, ci cu răbdare şi-au clădit o nouă căsuţă, gata să fie cămin primitor pentru o nouă serie de puişori. Chiar aşa s-a întâmplat şi în acest an, când şi-au clădit cuibuşorul pe nişte fire, lăsate la întâmplare de nişte „specialişti”. După ce au terminat construcţia, mama-rândunică s-a apucat de clocit, nerăbdătoare să-şi împlinească datoria de perpetuare a vieţii, aşa cum a rânduit dintru începuturi Creatorul. După câteva săptămâni de aşteptare, într-o dimineaţă am zărit la marginea cuibuşorului două căpşoare pufoase şi zburlite, după care au mai apărut încă două. Mama şi Tata nu mai pridideau cu mâncarea, căci micuţii cu ochii închişi şi „caş la gură”, au crescut incredibil de repede, devenind în scurt timp tare gălăgioşi şi nerăbdători să primească păpica. De cum intrau pe fereastra lăsată larg deschisă, micuţii ţipau cu-atâta foc, căscând larg  nişte cioculeţe mereu înfometate. Aşa cum i-am fotografiat azi, sunt mari şi frumoşi, aproape gata de prima decolare – momentul magic când micuţii puişori vor gusta din plin miracolul libertăţii, scrutând cu aripioarele lor tinere înaltul cerului senin. Dacă toată ziua părinţii nu mai prididesc cu aprovizionarea puilor veşnic înfometaţi, abia după apusul soarelui îi văd odihnindu-se, săracii, pe o ţeavă din apropierea cuibului, unde nu mai au loc, din cauza voinicilor care au crescut atât de frumos. 🙂

    Fiinţe minunate! Ca toate vietăţile lăsate de Dumnezeu pe-acest pământ! De la fiecare avem atâtea de învăţat câte ceva. Căci toate sunt lăsate cu un rost pe pământ.

Emoţionante poveşti de viaţă cu rândunele…

Vă doresc un sfârşit de săptămână minunat!

Wordless Wednesday (LXVI)

Somn de îngeraş…

“Miercurea fără de cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.

Să aveţi o zi de miercuri cât mai frumoasă!

4

    S-au împlinit 4 ani de când tot încerc să vă spun sau să vă arăt câte ceva pe această pagină. Nu ştiu dacă am reuşit mare lucru, dar sper să vă fi adus, dragi prieteni care mă vizitaţi aici, măcar puţină bucurie şi relaxare, prin ceea ce am cules de prin natura asta frumoasă. Este ceea ce îmi şi propuneam încă de la început – să vă ofer frânturi din acest superb mozaic, care este această minunată lume în care trăim. Mulţumesc tuturor celor ce mi-au trecut „pragul” blogului şi au lăsat aici gânduri atât de frumoase, încurajându-mă să merg mai departe. Mulţumesc tuturor celor care mi-au oferit ocazia să cunosc oameni deosebiţi, de la care am învăţat atâtea lucruri minunate.

    Vă doresc tuturor numai bine şi… să ne revedem sănătoşi!  🙂

Şi… câteva dintre imaginile mai vechi, culese  în călătoriile prin lumea mea… Sper să vă placă!

Gata de zbor (Life in Pictures)

    Zborul a fost mereu un vis fascinant pentru om. Când vezi o pasăre luându-şi zborul cu atâta uşurinţă, mai că îţi vine să….dai din aripi, dacă s-ar putea 😦  Cum bine ştim că nu se poate, rămânem cu admiraţia noastră pentru păsări, pentru modul în care ele pot să străbată înaltul cerului şi zările îndepărtate. Şi, cum neamul păsăresc este atât de numeros, azi am ales pe paşnicii porumbei, cei atât de prietenoşi şi apropiaţi de oameni. Sunt tare frumoşi!

Life in Pictures – ideea lui Costin Comba.

Cărări…

     Cărările vieţii….Cărări de tot felul! Unele mai drepte, altele mai întortocheate, mai line sau mai abrupte… Cărări pe unde păşeşţi de unul singur…

…sau cărări pe unde păşeşti împreună cu cineva, care-ţi este alături în călătoria vieţii…

Unii păşesc mai grăbiţi, căci drumul e lung. Alţii nu se mai grăbesc, căci osteneala călătoriei a fost multă…

Cu toţi călătorim, chiar dacă nimeni nu ştie ce ne aşteaptă după prima cotitură a drumului. Important este să ne ducem drumul până la capăt, cu bucurie şi speranţă!

Şi o melodie minunată despre…drumul vieţii.

Vă doresc un sfârşit de săptămână cât mai senin! 🙂

Published in: on 21/07/2012 at 8:31 am  Comments (26)  
Tags: , , ,

Wordless Wednesday (LXV)

„Stropi” din soare…

“Miercurea fără de cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.

Să aveţi o zi de miercuri minunată!

„Buchet” (Life in Pictures)

    Printre nenumăratele ronduri de flori, pe care le pot admira la tot pasul, în timpul plimbărilor zilnice, am zărit într-o zi acest „buchet de flori” tare frumos. Parcă cineva îl uitase acolo, la margine de drum. Un buchet de petunii frumoase, atât de colorate şi parfumate. O adevărată plăcere pentru toţi trecătorii! Cei mai mulţi se opreau pentru a admira buchetul din drum.

    Vă doresc o zi cât mai frumoasă!

Life in Pictures – ideea lui Costin Comba.

Despre Lulu

    Vă povesteam aici despre Lulu – un căţel simpatic şi viteaz din cartierul nostru, un adevărat exemplu de tenacitate, pe care ni-l oferă un prieten necuvântător nouă, oamenilor. Cu toată infirmitatea lui, căci după un accident de maşină a rămas fără un picior, Lulu este un câine mândru şi tare semeţ îşi mai ţine capul pe sus, atunci când iese cu stăpâna la plimbare. Abia am reuşit să-i fac câteva fotografii, căci n-avea el timp de aşa ceva. Câine serios!

    Ţopăind în trei lăbuţe, Lulu a reuşit să treacă victorios prin viaţă, chiar şi atunci când mulţi nu i-ar mai fi dat nicio şansă. De câte ori noi, oamenii, nu ne lăsăm doborâţi de încercări cu mult mai mici? Şi cât de repede nu ne pierdem curajul în faţa greutăţilor vieţii? Lulu şi ceilalţi asemeni lui, atât de mulţi în lumea asta – prietenii necuvântători, ne dau o veritabilă lecţie de viaţă!