De veghe la porţile cerului…
Faţa cea nevăzută a Sfinxului…
“Miercurea fără de cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen. Să aveţi o zi de miercuri cât mai frumoasă!
Reclame
„Bătrânele Doamne” (Life in Pictures)
În aceste zile de vară fierbinte, când canicula pare că topeşte totul în jur, căutăm cele mai bune şi răcoroase locuri, unde să ne mai tragem sufletul. Sigur că la munte este cel mai bine, în umbra codrului des, în mijlocul naturii care ne oferă atâta frumuseţe. Dacă ne încumetăm să mergem spre marile înălţimi, adierile vântului de pe culmile semeţe ale munţilor sunt atât de răcoritoare. Iar priveliştea de sus asupra lumii… este minunată. Nu te mai saturi să admiri atâta frumuseţe!
Vă propun o mică vizită la aceste venerabile doamne – Babele din Bucegi. Sunt mai mult decât nişte monumente ale naturii. Siluete fascinante, prezenţe solitare de pe platoul Munţilor Bucegi, unde vânturile cumplite ale iernii mătură tot în calea lor. Numai aceste bătrânici împietrite, se încăpăţânează să reziste în calea vicisitudinilor naturii, la fel ca şi vecinul lor – Sfinxul. În preajma lor, nu poţi să nu te gândeşti la măreţia şi frumuseţea lumii acesteia pe care Creatorul ne-a lăsat-o spre a ne bucura de ea.
Bătrânele Doamne...
Platoul Bucegilor în toată măreţia lui…
Peisaj de o măreţie impresionantă…
Deşi sunt atât de gheboase, sub înaltul cerului par nişte adevărate…coloane spre infinit…
Life in Pictures – ideea lui Costin Comba.
Vă doresc să începeţi o săptămână cât mai bună! 🙂
Wordless Wednesday (LXX)
„Flori zburătoare”…
“Miercurea fără de cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen. Tuturor vă doresc o zi frumoasă!
Prin pădure, la cules de mure (Life in Pictures)
Căldura verii, mai ales în zilele toride, ne-a făcut să căutăm umbra şi răcoarea pădurii. O evadare la pădure, este tot ce poate fi mai potrivit într-o zi călduroasă de vară. Uiţi de zgomotul oraşului, de aglomeraţie, praf şi de căldura nesuferită. Şi găseşti clipe de adevărată relaxare, în mijlocul frumuseţii naturii. Cât mai avem ocazia, este bine să profităm de astfel de ieşiri la iarbă verde, atât de binefăcătoare.
Ce umbră plăcută, care te îndeamnă la o plimbare pe cărările pădurii…
O tufă cu mure apetisante, care te îmbie să le culegi!
Pe lângă murele gustoase, am găsit şi o tufă de porumbe (sau porumbele, cum li se mai spune prin unele părţi). Arată bine, dar dacă ronţăi vreo câteva, ţi se face gura pungă! 😀 Astea ar fi bune pentru… politicieni, ca să le mai taie limbariţa!
Dacă tot am avut ocazia, am cules ceva şi pentru acasă! 🙂
La drum, spre casă, lăsând în urmă pădurea… Sigur vom mai veni pe aici!
Life in Pictures – ideea lui Costin Comba.
Prin arşiţa verii…
Chiar dacă ultimele zile au fost ceva mai răcoroase şi ne-am mai tras puţin sufletul, nu putem să uităm că am avut parte de cea mai fierbinte vară din ultimii cincizeci de ani. O vară toridă, care a topit totul în jur. Pe căldurile acelea, numai pe drum să nu fi fost. Dar când nu ai ce să faci, chiar dacă afară e caniculă sau ger, îţi vezi de drumul tău, ca să ajungi acolo unde ţi-ai propus. Într-o astfel de zi caniculară, am traversat nesfâşita Câmpie a Bărăganului. Fiind meleagurile mele natale, câmpiile acestea nesfârşite îmi plac atât de mult şi-mi dau acea impresie de nemărginire, atunci când privesc linia perfect dreaptă a orizontului, unde cerul se îmbină cu pământul. Mă rog, fiecare cu locul lui de suflet, dar pentru mine „acasă” este aici, în Bărăganul acesta prăfuit şi ars de soare. Aici mă simt cel mai bine, căci este locul unde am deschis ochii spre lumea asta.
Pe măsură ce drumul se desfăşoară sub roţile maşinii, parcă auzi liniştea câmpului. Sub arşiţa zilei, toate sunt încremenite într-o tăcere apăsătoare. Parcă nici păsările câmpului nu se mai aud, căci au intrat la adăpost, căutând un pic de umbră. Aerul fierbinte îţi frige faţa şi parcă se prelinge greu pe deasupra pământului. Este atâta linişte şi nimic nu mişcă în jur. Nici cea mai mică adiere de vânt nu se simte. Iar drumul îşi vede de curgerea lui greoaie… Mai este încă mult până acasă…
Câmpurile nesfârşite ale Bărăganului…
O baltă aproape secată de caniculă…
Vă doresc să aveţi un sfârşit de săptămână frumos!
Wordless Wednesday (LXIX)
Zâmbind spre Soare…
“Miercurea fără de cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen. Tuturor vă doresc o zi cât mai senină şi frumoasă, iar celor care azi îşi sărbătoresc ziua onomastică, un călduros La mulţi ani! Multă sănătate şi fericire!
Oala cu pisoi (Life in Pictures)
Dacă stai să priveşti cu atenţie la animăluţele care trăiesc în preajma noastră, nu odată avem parte de momente tare vesele, care ne descreţesc din plin frunţile. Aşa „necuvântătoare” cum sunt (sau cum le credem noi!), au şi ele umorul şi veselia lor. Poţi să fii oricât de supărat, când vezi nişte pisoi jucându-se şi făcând tot felul de giubuşlucuri, nu poţi să nu zâmbeşti din toată inima. Ca şi negricioşii din aceste fotografii, care au profitat de prezenţa unei oale vechi, pentru a o încerca cu jocurile lor simpatice. Aşa că… poftiţi la oala cu pisoi! 😀
– Mă laşi şi pe mine în oală?
– Oala aceasta este numai pentru mine! Să ştiţi!
– Mami, îi spui să mă lase şi pe mine în oală? Te rooooog! 🙂
Life in Pictures – ideea lui Costin Comba.
„Ţesături”
Căldură mare… arşiţă cumplită…. o vară atât de fierbinte, cum n-am mai pomenit de multă vreme… Căutăm umbra şi răcoarea, chiar dacă este atât de greu să mai găseşti doar un pic de răcoare, când toate în jur parcă sunt puse la cuptor.
Printre crengile unor boscheţi, un paianjen harnic a ţesut o reţea complicată de fire atât de fine, dar totuşi puternice. La marginea ţesăturii, într-un loc liniştit, proprietarul se odihnea la soare, aşteptând vreo gâză mai neatentă să-i pice în…plasă. N-a vrut deloc să-l pozez, ca să nu-i deconspir imaginea fioroasă de mare vânător. I-am fotografiat doar câmpul de vânătoare. Fascinantă „construcţie”, înfăptuită cu multă răbdare şi pricepere. L-am lăsat să-şi vadă liniştit de plajă şi de vânătoarea lui. Pe căldura asta… ce să facă şi el?
Vă doresc să aveţi un sfârşit de săptămână cât mai frumos!
Wordless Wednesday (LXVIII)
Graţioasă!
“Miercurea fără de cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Vă doresc o zi cât mai frumoasă! 🙂
