Când reuşeşti să ajungi pe piscurilor munţilor, de la acea înălţime ameţitoare lumea ţi se pare atât de mică, departe, acolo jos, în vale… Priveşti zările îndepărtate şi nu te mai saturi să contempli nemărginirea. Pădurile dese sunt şi ele mai jos, spre văile coborâtoare. Aici, la înălţime, este o lume de piatră. O lume tăcută, o lume a stâncilor pe care nici vântul, nici ploaia, zăpada sau viscolul, nu le-au mişcat din loc, de mii de ani. Au rămas acolo şi vor mai rămâne, atât cât va fi lumea. Tăcute şi statornice, încremenite în veşnicia lor. Frumoase şi fascinante!
Parcă ar fi fost prăvălite de o mână uriaşă nevăzută…
Ca un „deget” ridicat spre cer!
Fascinaţi de înălţimi…
Ca nişte riduri adânci, săpate de apă şi vânt…
Încremenire de piatră…
Şlefuită de vânturi, ca o „coloană” aninată de cer…
În bătaia vântului de la marile înălţimi…
Prezenţe împietrite, gârbovite de timp…
Linii spre Infinit!
Life in Pictures – ideea lui Costin Comba. Vă doresc să începeţi o săptămână cât mai bună!
Lumea lui Alexandru 
Lasă un comentariu