Miracolul răsăritului…
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Să aveţi o zi de miercuri minunată! 🙂
Wordless Wednesday (CXVIII)
La firul ierbii…
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Va doresc o zi de miercuri minunată!
Pauza
Dragii mei prieteni si vizitatori, intrucat voi lipsi cateva zile, va ofer cu drag acest buchet de flori, dorindu-va numai bine tuturor! Sa aveti parte numai de zile frumoase si de bucurii! 🙂
Magnolii văratice
Eram obişnuit să admir aceste superbe flori doar primăvara, când crengile magnoliilor se umpleau de flori mari, catifelate, în culori delicate. Într-o zi de iulie, într-o grădină, am zărit aceste frumuseţi înflorite, strălucind în toată splendoarea. Sunt cu adevărat nişte flori deosebite!
Vă doresc un sfârşit frumos de săptămână! 🙂
Wordless Wednesday (CXVII)
Grădina cu crini…
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Să aveţi o zi de miercuri minunată! 🙂
Somn uşor!
Ce poate fi mai frumos decât să admiri somnul unui prunc? Liniştea de pe chipul său micuţ, pacea care domneşte peste fiinţa aceea mică, poziţia amuzantă în care Moş Ene a venit pe la gene, aducând somn greu pentru micuţa obosită de atâta joacă şi veselie…. Rămâi în tăcere şi admiri mica minune care îţi umple viaţa şi dai mulţumire lui Dumnezeu pentru toate, dar mai ales pentru aceste clipe de bucurie profundă, pe care le simţi în preajma puiului mic. Îi asculţi respiraţia sacadată şi nu te înduri să-i deranjezi somnul profund, numai pentru a corecta poziţia răsucită în care a surprins-o somnul. Este imaginea gingăşiei şi a nevinovăţiei şi-ţi umpli sufletul de cele mai frumoase simţăminte, numai privind minunea din faţa ta…
Wordless Wednesday (CXVI)
Arhitecturi florale…
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Să aveţi o zi minunată! 🙂
„Familia Miau”
Doamna Miţa este o pisică respectabilă, care de mulţi ani locuieşte în curtea părinţilor mei. Încă de când era micuţă, s-a remarcat ca o mare „vânătoreasă”, prinzând cu plăcere tot ce-i ieşea în cale, prin curte: şoricei, vrăbiuţe, porumbei. Nu o dată ne-am mirat de talentul şi de tehnica ei deosebită de a prinde şoricei, la porumbarul din curte. Cu nasul ei deosebit de fin, asemeni unui radar performant, îi dibuia imediat pe musafirii chiţăitori nepoftiţi şi doar cu o mişcare abilă, îi înhăţa în gheare pe intruşi. Şi o face de fiecare dată cu o vădită plăcere.
Şi mai îmi place un lucru la ea: are o sobrietate aparte. Nu-i place să fie mângâiată, deranjată, drăgălită. Cu figura ei serioasă, merge prin curte, fără să se uite în stânga sau în dreapta, preocupată doar de treburile ei serioase, de doamnă venerabilă.
Cel mai tare mi-a atras atenţia un lucru. Se ştie că pisicile fac mulţi pui, uneori chiar şi de două ori pe an. Ei bine, Miţa nu a făcut decât câte un pui pe an. Parcă ar fi vrut să spună: „unul, dar bun!”. În schimb, ca o bunică bună, îi adoptă cu mult drag şi grijă pe toţii puii celorlalte pisici din ogradă. Au reuşit să facă un fel de…creşă pisicească, în care micuţii pisoi erau îngrijiţi împreună, ceea ce mărturisesc că nu am mai văzut. Chiar şi în aceste poze, se vede colaborarea perfectă dintre mămici, parcă vrând să arate grija pentru progeniturile ce vor duce mai departe stirpea cea aleasă! 🙂
Sufleţele drăgălaşe, care ne fac viaţa mai frumoasă!
Micuţii pisoi, cam speriaţi de bliţul camerei foto!
Echipa mare a mustăcioaselor miorlăitoare.
Familia Miau! 🙂
Şi un cântecel vesel, care ne aduce aminte de copilărie.
