„Familia Miau”

HPIM7065   Doamna Miţa este o pisică respectabilă, care de mulţi ani locuieşte în curtea părinţilor mei.  Încă de când era micuţă, s-a remarcat ca o mare „vânătoreasă”, prinzând cu plăcere tot ce-i ieşea în cale, prin curte: şoricei, vrăbiuţe, porumbei. Nu o dată ne-am mirat de talentul şi de tehnica ei deosebită de a prinde şoricei, la porumbarul din curte. Cu nasul ei deosebit de fin, asemeni unui radar performant, îi dibuia imediat pe musafirii chiţăitori nepoftiţi şi doar cu o mişcare abilă, îi înhăţa în gheare pe intruşi. Şi o face de fiecare dată cu o vădită plăcere.

   Şi mai îmi place un lucru la ea: are o sobrietate aparte. Nu-i place să fie mângâiată, deranjată, drăgălită. Cu figura ei serioasă, merge prin curte, fără să se uite în stânga sau în dreapta, preocupată doar de treburile ei serioase, de doamnă venerabilă.

   Cel mai tare mi-a atras atenţia un lucru. Se ştie că pisicile fac mulţi pui, uneori chiar şi de două ori pe an. Ei bine, Miţa nu a făcut decât câte un pui pe an. Parcă ar fi vrut să spună: „unul, dar bun!”. În schimb, ca o bunică bună, îi adoptă cu mult drag şi grijă pe toţii puii celorlalte pisici din ogradă. Au reuşit să facă un fel de…creşă pisicească, în care micuţii pisoi erau îngrijiţi împreună, ceea ce mărturisesc că nu am mai văzut. Chiar şi în aceste poze, se vede colaborarea perfectă dintre mămici, parcă vrând să arate grija pentru progeniturile ce vor duce mai departe stirpea cea aleasă! 🙂

   Sufleţele drăgălaşe, care ne fac viaţa mai frumoasă!

HPIM7066

Micuţii pisoi, cam speriaţi de bliţul camerei foto!

HPIM7071

Echipa mare a mustăcioaselor miorlăitoare.

HPIM7072

Familia Miau!  🙂

Şi un cântecel vesel, care ne aduce aminte de copilărie.

The URI to TrackBack this entry is: https://alexandrone.wordpress.com/2013/07/09/familia-miau/trackback/

RSS feed for comments on this post.

14 comentariiLasă un comentariu

  1. Eu sunt o mare iubitoare de pisici, le alint chiar și pe cele de pe stradă. Acum ceva ani, aveam și noi la țară o adevărată familie de pisici, reunind mai multe generații :). Tot așa, aveau grijă unele de altele. Multe au sfârșit urât (când aveau pui, pisicile începeau să prindă porumbei de la vecinii care aveau așa ceva sau chiar pui de găină și erau prinse și omorâte violent). Găinile sunt păsări sacre la țară :). Doar o pisică neagră, preferata mea, a supraviețuit mai mult, păcălind toate capcanele vecinilor. Îmi aduc aminte că un vecin a venit și i-a cerut-o bunică-mii, că nu putea să o prindă și îi înjumătățise porumbeii. Bunica nu i-a dat-o, dar până la urmă tot i-a venit de hac. Acum avem doar un motan, Tanu, e mai ușor de crescut, cuminte, nu prea pleacă de acasă, nu s-a apucat nici de porumbei până acum, nici de pui de găină. Doar șoricei și păsări sălbatice vânează. În fiecare primăvară stau cu grijă, sperând că va trece testul :).

    Apreciază

    • # Mulțumesc frumos, dragă Irina, pentru comentariul tau! Deci știi bine cum e treaba cu pisicile astea jucăușe și poznașe. Din păcate, fac și prostii greu de iertat de către unii, cum ai și amintit de ”vânarea” puișorilor de găină. Am avut un motan negru, de care mi-a fost tare drag, până ce a omorât niște puișori. Nu i-am făcut niciu rău, dar l-am ”exilat” la vie, lăsându-l să se descurce singur, că prea prinsese ”drag” de cărnița proaspătă de pui. Pe alte pisici ni le-au omorât vecinii, deși mâțele îi scăpaseră de mulți șoareci.
      Să-ți trăiască Tanu și să nu aibă de-a face cu vecinii! 🙂
      O zi frumoasă!

      Apreciază

  2. sunt atat de frumoase! pufoseniile mici au niste ochisori minunati…:)
    cu siguranta te bucuri si te si amuzi cand le privesti…
    zi faina, Alex!

    Apreciază

    • # Așa este, îți vine să te tot joci cu ei, căci sunt tare dornici de joacă, ca și copiii.
      Mă bucur că ți-au plăcut.

      O zi frumoasă, dragă Geanina! 🙂

      Apreciază

  3. Ei ! Ai inceput seria de povestiri cu animale ! Sa fie intr-un ceas bun !
    Frumoasa ideea de familie pisiceasca mare.
    Imi plac grozav de mult pisicile, dar nu pot tine fiindca baiatul nostru are alergie la par de pisica. Au, in schimb, vecinii nostri, fara numar, fara numar ! Ma bucur si eu de ele, le privesc, mai mangai cate una, daca am ocazia. Imi plac grozav si fotografiile cu pisici, asa ca m-am bucurat sa le privesc pe cele de aici. Multumiri !

    Apreciază

    • # Sărut mâna, doamna Zina! Sigur voi mai scrie şi despre alte „lighioane” – cum îmi place mie să le alint pe aceste sufleţele dragi, care ne fac viaţa mai frumoasă. În curtea părinţilor sunt multe vietăţi şi toate o duc bine, într-o deplină înţelegere. Sara este foarte încântată de „pufoşenii”, deci e clar că a moştenit dragostea de animale.
      Mă bucur că v-a plăcut povestea mea cu familia pisicească. Păcat că nu am fotografii de demult cu nişte exemplare absolut grozave şi amuzante pe care le-am avut cu ani în urmă.
      Vă doresc o zi minunată! 🙂

      Apreciază

  4. vai cat sunt de dragalase pisicutele pui! Dar si Doamna curtii – ai perfecta dreptate – are o atitudine eleganta, o prestanta care impune respect!
    🙂 Sa va traiasca familionul! sa va aduca numai bucurii!

    O seara minunata, Alex draga!

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Carmen! Îmi pare tare bine că ţi-au plăcut „pisicoasele” mele. Sunt şi ele sufleţele pe lângă noi şi ne umplu viaţa cu prezenţa lor.
      Îţi doresc o zi minunată! 🙂

      Apreciază

  5. Minunata familia Miau, cu sefa in frunte,doamna Mita! Felicitari pentru poze, sunt foarte ”pisicoase”! Copil fiind aveam un mare familion de pisici si motanei, dar si o liota de catelandri dolofani.Nu mai spun ce jocuri cu harmalae se incingeau !

    Apreciază

    • # Sărut mâna! Frumoase mai sunt amintirile din copilărie, cu toate vietăţile din preajmă, de care copiii ştiu cel mai bine să se bucure…
      O noapte frumoasă! 🙂

      Apreciază

  6. E tare drăgălaşă, familia Miau! O familie unită care trăieşte în armonie şi răsfăţ.
    Noi nu am avut niciodată pisicile noastre, în schimb, curtea ne era mereu „păzită” de pisica naşei noastre care şi era prietenă foarte bună cu, Laika, căţeluşa noastră. Era uimitoare înţelegerea dintre cele doua sufleţele. Noi o consideram pisica noastră, o hrăneam, o drăgălăgeam şi-o răsfăţam şi poate de aceea trăgea aşa spre casa noastră.
    O seară minunată îţi doresc, dragă Alex! 🙂

    Apreciază

    • # Noi am avut întotdeauna pisici şi căţei şi i-am iubit pe toţi şi tare ne mai jucam cu fiecare. Ca să nu mai pomnenesc de puii de găină, boboci, răţuşte, miei şi alte „lighioane” dragi. Animăluţele sunt lăsate să ne facă viaţa mai frumoasă şi reuşesc asta foarte bine.
      Îţi mulţumesc pentru comentariu şi pentri’u amintiri.
      Numai bine, dragă Ştefania! 🙂

      Apreciază

  7. Uite ca am reusit sa ajung sa vad pufoseniile superbe pe care le aveti. Doamna Mita e chiar o frumusete, are niste ochi, WOW!
    Chestia asta cu crescutul in familie n-am mai vazut-o dar e ceva extraordinar. Sa creasca mari, frumosi si sanatori ca intr-o gospodarie mare este nevoie de ei! 🙂
    Da, sunt atat de jucausi, cred ca depasesc si copiii in pofta lor de joaca. Pe noi ne-a vrajit micutul nostru pufos, la Snow ma refer. Deja a inceput sa cunoasca toata curtea, gradina…ne e teama sa nu se rataceasca…
    O zi frumoasa, draga Alex!

    Apreciază

    • # Mă bucur că ţi-au plăcut pufoşeniile noastre, dragă Elly! Ai dreptate, într-o curte este mare nevoie de câini şi pisici, fiecare cu misiunea sa. Plus faptul că ne înveselesc viaţa cu prezenţa lor drăgălaşă. Am citit cu plăcere ceea ce ai scris despre Snow al vostru. Să crească mare şi să înveţe să nu se rătăcească! 🙂
      Numai bine îţi doresc!

      Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: