Învăţăm… ne jucăm!

2013-09-01 21.54.47   Chiar dacă e încă micuţă, mogâldeaţa noastră este tare nerăbdătoare să înveţe toate câte observă în jur. Cum ar fi… mâncatul cu furculiţa! Chiar dacă şi-a ales să deguste pentru început un… os! 😀 Ce mai contează asta, doar este o adevărată domnişoară. Iar eticheta… obligă!

2013-09-12 21.03.45   Şi iaurtul preferat trebuie păpat cu linguriţa, chiar dacă jumătate a ajuns pe piept. Uf! Iar linguriţa se încăpăţânează să intre în guriţă de-a curmezişul.  Dorinţa de a reuşi este însă imensă!

2013-09-12 21.04.08   Şi ce bucurie pentru aşa…”victorie„!

2013-09-19 21.20.28Iar perseverenţa este cheia succesului! 

2013-07-02 22.04.55– Aştept şi desertul! 🙂

2013-07-09 17.13.59După păpică, este numai bună o repriză de joacă.   – Poftiţi în vagoane!   🙂

2013-09-20 15.19.06Iar după joacă, un pui de somn este numai bun. Ca să crească mare fata!

Este minunată vârsta copilăriei!

Reflexii…canine!

Bobiţă – mare „degustător” de apă! 😀DSC05215– Este foarte gustoasă apa asta! Stai să încerc şi din celelalte găleţi. 😀

DSC05217– Ia să beau şi de aici! 

DSC05218– Gata, le-am încercat pe toate!  🙂

Reflexii în oglindă – o idee a lui SoriN.

Să aveţi un sfârşit de săptămână cât mai frumos!

Wordless Wednesday (CXXVI)

Senectute…

DSC05200

DSC05201

“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.

Vă doresc o zi de miercuri frumoasă! 🙂

Published in: on 24/09/2013 at 10:59 pm  Comments (36)  
Tags: , , , ,

Reflexiile toamnei (II)

DSC05148   Fiecare anotimp are frumuseţea sa. În orice perioadă a anului am fi, avem ce admira la natura înconjurătoare, chiar dacă avem anumite preferinţe. Important este să trăim cu bucurie fiecare zi a vieţii noastre, ca pe un dar divin!

   Toamna are un farmec aparte. Este o perioadă a anului mult mai liniştită şi care parcă te predispune la melancolie, la contemplare… Să stai pe malul unui lac şi să priveşti în tăcere apusul unei zile… Un moment de pace şi de regăsire…

DSC05149

DSC05150

DSC05151

Reflexii în oglindă – o idee a lui SoriN.

Vă doresc să aveţi un sfârşit de săptămână  frumos! 🙂

 

Published in: on 20/09/2013 at 12:18 am  Comments (34)  
Tags: , , ,

Wordless Wednesday (CXXV)

 Prietenie…

HPIM7193

 

HPIM7192

HPIM7064

Sara

“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.

Să aveţi o zi de miercuri frumoasă!  🙂

Urecheaţii

DSC05139 – Măi, pe unde aţi ascuns sărăţelele alea, că voiam şi eu câteva? 🙂

DSC05140Iepuraşii de azi participă la Bună dimineaţa soare! – o idee a Iulisei.

O săptămână frumoasă, tuturor! 🙂

Published in: on 16/09/2013 at 2:38 pm  Comments (22)  
Tags: , ,

Reflexiile toamnei

DSC05141   Încet, încet, toamna şi-a intrat definitiv în rolul său. Oricât de cald ar fi afară în unele zile, nu mai este arşiţa aceea sufocantă de astă vară, ci o căldură plăcută, care te face să zăboveşti mai mult sub razele plăcute ale soarelui. Nici lumina astrului zilei nu mai este atât de orbitoare ca-n toiul verii.  În aer se simte tot mai puternic mireasma toamnei, cu iz plăcut şi dulce-amărui de frunze îngălbenite, care cad împletind un frumos covor peste tot pământul. Ziua se micşorează tot mai mult, lăsând loc nopţilor tot mai lungi.  Chiar dacă ne mai gândim încă la zilele de vacanţă ale verii, nu înseamnă că toamna nu ne putem bucura de zile frumoase, de plimbări relaxante şi de evadări în mijlocul naturii.

   Este frumoasă toamna şi ne încântă cu atâtea culori minunate! Să ne bucurăm din plin de ea!

DSC05143

DSC05146

DSC05147

Reflexii în oglindă – o idee a lui SoriN.

Să aveţi un sfârşit de săptămână cât mai frumos! 🙂

 

Wordless Wednesday (CXXIV)

Toamna prin parc…

DSC05134

DSC05135

DSC05136

DSC05137

DSC05142

DSC05152

DSC05157“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.

Vă doresc o zi de miercuri frumoasă!  🙂

•♫• Meloman pentru o zi •♫•

2013-08-31 19.23.29

DSC05123Meloman pentru o zi – o idee a lui SoriN.

„Orfelinii”

2013-07-28 19.37.07   De câte ori nu s-a întâmplat ca, în drumurile noastre, să întâlnim în cale animăluţe abandonate, de care să ni se facă milă şi pe care să vrem să le aducem acasă, să le salvăm de la o pieire sigură? Problema animalelor fără stăpân din România este una gravă, căci numărul câinilor maidanezi din localităţile patriei este în continuă creştere. Ceea ce mi se pare îngrijorător este că şi la sate au apărut câini maidanezi, care bântuie de multe ori în haite pe străzi. Mulţi sunt aduşi de la oraş, de oameni „iubitori de animale”, care îi abandonează la marginea localităţilor, după care se împăunează cu „realizările” lor şi ale asociaţiilor cu nume pompoase.

   Pe lângă „echipa canină” proprie, destul de numeroasă, la poarta casei părinţilor mei vin de ceva vreme nişte câini maidanezi care ştiu că primesc o bucată de pâine. Au vasul lor de apă. Păzesc în linişte poarta, uneori şi noaptea şi tare se mai bucură atunci când, ieşind din curte, îi mângâi pe creştet. Suflete nevinovate, care au nevoie de un stăpân care să le poarte de grijă. Oricât s-a încercat găsirea de oameni care să-i adopte, este greu să duci în curtea cuiva un dulău matur, învăţat cu libertatea străzii. Mai mult, după o vreme au venit şi cu pui după ei. Într-o zi, iscându-se zarvă mare la stradă, sub ulucile porţii tata a găsit ghemuită o mogîldeaţă blănoasă, plină de purici, pe care câinii cei mari o încolţiseră. L-a adus repede în curte, scăpându-l de fârtaţii cam certăreţi. Întrucât blăniţa era tare încâlcită, s-a impus de îndată o tunsoare şi o băiţă bună. După ce a mirosit noul teritoriu, a început joaca. A primit şi păpică, pe care a hăpăit-o pe nerăsuflate. Apoi a încercat să-i cunoască şi pe ceilalţi membri ai familiei canine. Care l-au mirosit cu interes pe micuţ, înţelegând că de-acum este „de-al nostru„.

2013-07-21 18.25.10Mirare de căţel…

   La câteva zile după această întâmplare, mergând pe la câmp, la vie, tatăl meu a avut surpriza să găsească lângă maşină o altă mogâldeaţă blănoasă, scâncind de foame. I s-a făcut milă de micul căţel şi l-a adus şi pe acesta acasă, ca să-i fie tovarăş de joacă celuilalt „orfelin” adoptat. Binenţeles că mai întâi a trecut pe la frizerie, după care a fost bine spălat, căci puricii îl cuceriseră cu totul. Chiar dacă frizura din foarfecă nu a fost prea reuşită, micuţul s-a bucurat nespus de noua casă şi de tovarăşii de joacă – câini şi pisici. Pentru că răbdase mult de foame, atunci când i se dădea de mâncare, ar fi fost în stare să mănânce tot odată, de frică să nu-i ia cineva hrana din faţă. Până s-a convins că nu o să se întâmple aşa. Au urmat ronţăitul papucilor de la intrare, joaca prin flori, tumbele şi micile certuri cu pisicile. Dar dincolo de toate acestea, cei doi micuţi s-au integrat tare bine în familia noastră. Şi ce bine încearcă ei să-şi facă datoria de apărători ai curţii, lătrând cu foc, cu vocile lor subţirele, atunci când vine cineva la poartă.  Parcă ar vrea să ne asigure că putem sta liniştiţi în casă, cu ei suntem în deplină siguranţă!  🙂

2013-07-28 19.36.09Numai ochi şi urechi! 🙂

2013-07-28 19.37.31Tovarăşi de joacă!

2013-07-28 19.38.22Cel mai mult iubesc… luptele!  😀

2013-07-28 19.37.57Cea mai bună prietenă a căţeilor! 🙂

2013-07-28 20.23.24Obosiţi de-atâta joacă! 🙂

  PS. Când am început să scriu aceste rânduri, încă nu se întâmplase tragedia de la Bucureşti, cu copilul omorât de maidanezi.  O nenorocire cumplită! Iar dacă s-a ajuns aici, la asemenea evenimente regretabile, doar noi, oamenii, suntem de vină, pentru că am lăsat de izbelişte aceste biete suflete. Poate măcar acum, în ceasul al 12-lea, cei responsabili vor găsi soluţii bune şi umane pentru a rezolva această problemă. Cu cât mai mulţi câini vor fi adoptaţi şi îngrijiţi de către oameni, cu atât mai bine pentru toţi!