„Orfelinii”

2013-07-28 19.37.07   De câte ori nu s-a întâmplat ca, în drumurile noastre, să întâlnim în cale animăluţe abandonate, de care să ni se facă milă şi pe care să vrem să le aducem acasă, să le salvăm de la o pieire sigură? Problema animalelor fără stăpân din România este una gravă, căci numărul câinilor maidanezi din localităţile patriei este în continuă creştere. Ceea ce mi se pare îngrijorător este că şi la sate au apărut câini maidanezi, care bântuie de multe ori în haite pe străzi. Mulţi sunt aduşi de la oraş, de oameni „iubitori de animale”, care îi abandonează la marginea localităţilor, după care se împăunează cu „realizările” lor şi ale asociaţiilor cu nume pompoase.

   Pe lângă „echipa canină” proprie, destul de numeroasă, la poarta casei părinţilor mei vin de ceva vreme nişte câini maidanezi care ştiu că primesc o bucată de pâine. Au vasul lor de apă. Păzesc în linişte poarta, uneori şi noaptea şi tare se mai bucură atunci când, ieşind din curte, îi mângâi pe creştet. Suflete nevinovate, care au nevoie de un stăpân care să le poarte de grijă. Oricât s-a încercat găsirea de oameni care să-i adopte, este greu să duci în curtea cuiva un dulău matur, învăţat cu libertatea străzii. Mai mult, după o vreme au venit şi cu pui după ei. Într-o zi, iscându-se zarvă mare la stradă, sub ulucile porţii tata a găsit ghemuită o mogîldeaţă blănoasă, plină de purici, pe care câinii cei mari o încolţiseră. L-a adus repede în curte, scăpându-l de fârtaţii cam certăreţi. Întrucât blăniţa era tare încâlcită, s-a impus de îndată o tunsoare şi o băiţă bună. După ce a mirosit noul teritoriu, a început joaca. A primit şi păpică, pe care a hăpăit-o pe nerăsuflate. Apoi a încercat să-i cunoască şi pe ceilalţi membri ai familiei canine. Care l-au mirosit cu interes pe micuţ, înţelegând că de-acum este „de-al nostru„.

2013-07-21 18.25.10Mirare de căţel…

   La câteva zile după această întâmplare, mergând pe la câmp, la vie, tatăl meu a avut surpriza să găsească lângă maşină o altă mogâldeaţă blănoasă, scâncind de foame. I s-a făcut milă de micul căţel şi l-a adus şi pe acesta acasă, ca să-i fie tovarăş de joacă celuilalt „orfelin” adoptat. Binenţeles că mai întâi a trecut pe la frizerie, după care a fost bine spălat, căci puricii îl cuceriseră cu totul. Chiar dacă frizura din foarfecă nu a fost prea reuşită, micuţul s-a bucurat nespus de noua casă şi de tovarăşii de joacă – câini şi pisici. Pentru că răbdase mult de foame, atunci când i se dădea de mâncare, ar fi fost în stare să mănânce tot odată, de frică să nu-i ia cineva hrana din faţă. Până s-a convins că nu o să se întâmple aşa. Au urmat ronţăitul papucilor de la intrare, joaca prin flori, tumbele şi micile certuri cu pisicile. Dar dincolo de toate acestea, cei doi micuţi s-au integrat tare bine în familia noastră. Şi ce bine încearcă ei să-şi facă datoria de apărători ai curţii, lătrând cu foc, cu vocile lor subţirele, atunci când vine cineva la poartă.  Parcă ar vrea să ne asigure că putem sta liniştiţi în casă, cu ei suntem în deplină siguranţă!  🙂

2013-07-28 19.36.09Numai ochi şi urechi! 🙂

2013-07-28 19.37.31Tovarăşi de joacă!

2013-07-28 19.38.22Cel mai mult iubesc… luptele!  😀

2013-07-28 19.37.57Cea mai bună prietenă a căţeilor! 🙂

2013-07-28 20.23.24Obosiţi de-atâta joacă! 🙂

  PS. Când am început să scriu aceste rânduri, încă nu se întâmplase tragedia de la Bucureşti, cu copilul omorât de maidanezi.  O nenorocire cumplită! Iar dacă s-a ajuns aici, la asemenea evenimente regretabile, doar noi, oamenii, suntem de vină, pentru că am lăsat de izbelişte aceste biete suflete. Poate măcar acum, în ceasul al 12-lea, cei responsabili vor găsi soluţii bune şi umane pentru a rezolva această problemă. Cu cât mai mulţi câini vor fi adoptaţi şi îngrijiţi de către oameni, cu atât mai bine pentru toţi!

The URI to TrackBack this entry is: https://alexandrone.wordpress.com/2013/09/07/orfelinii/trackback/

RSS feed for comments on this post.

38 comentariiLasă un comentariu

  1. Foarte frumos! Din păcate gesturi ca atare sunt prea rare, raportate la numărul mare de cazuri de abandon. Dar măcar ai salvat două suflețele!

    Apreciază

    • # Mulțumesc frumos, Petru! Eu nu cred că este vreo ”vitejie” să adopți un cățel, ci doar un simplu gest de umanitate. Sunt convins că numai astfel putem rezolva problema câinilor fără stăpân. ”Nicio curte fără câine” – așa ar trebui începută o campanie prin care să fie adoptați cât mai mulți câini fără stăpân.
      O seară bună! 🙂

      Apreciază

  2. BRAVO,Alexandru!

    Apreciază

    • # Mulțumesc frumos. Nu eu sunt ”eroul salvator” ci…tata! 🙂
      O seară frumoasă!

      Apreciază

  3. Sunt tare draguti si „mogaldeata” ta a crescut, este o scumpica. 🙂
    Daca ar exista cat mai multi oameni cu un asa suflet nobil ar fi minunat din pacate ei sunt rari,iar problema maidanezilor trebuie rezolvata. Sper sa se gaseasca solutia cea mai buna care sa multumeasca pe toata lumea.

    O zi minunata , Alex si o toamna cu multe impliniri iti doresc!
    Cu drag : Adeena 🙂

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Adeena! Mulțumesc mult pentru gândurile bune. Să sperăm că se va găsi o soluție bună pentru problema câinilor. Mă bucur că ți-a plăcut și ”scumpica” mea. Este tare încântată de animale.
      Și eu îți doresc o toamnă frumoasă! 🙂

      Apreciază

  4. Tare interesantă tunsoarea! Să vă fie sănătoşi şi să vă bucuraţi de ei! Orice curte, mi se pare un mic colţ de rai. Din păcate, acum vezi prea multe vile cu…asfalt în loc de pământ, în curte. Iar când întreb, încântată că e curte: ce animale aveţi? Mi se spune: n-avem! Nu ne plac! Nici pisică, nici câţel! Păi, atunci…de ce aveţi curte?!

    Apreciază

    • # Bun venit pe aici! Sunt convins că ți-a plăcut tunsoarea cățeilor. Când i-am văzut, am râs cu lacrimi ce față aveau, dar din foarfecă așa iese frizura. Ai mare dreptate că s-au construit multe case, dar prea puține au și animale în curte. Și e păcat. Ca oameni, trebuie să fim și altruiști, iar adoptarea unui suflet de cățel nu este un efort prea mare, ci o bucurie!
      Îmi pare bine că ți-au plăcut cățelușii noștri.
      O seară frumoasă! 🙂

      Apreciază

  5. Nu pot decat sa-l felicit pe al tau tata! Om cu suflet mare cum rar ti-e dat sa mai intalnesti!
    Pufoseniile sunt tare faine iar mica stapana e delicioasa!:)
    Cat despre solutii, se vor gasi. Mai exact una: haituire si eutanasiere. Tare trist e! Si pentru noi , cei ce mergem pe strazi si pentru ei….
    Zi faina sa ai!

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Geanina! Mă bucur mult că ți-au plăcut cățelușii și mica lor stăpână. Era o joacă pe ei… Copii și unii și alții.
      Cât despre soluții, să sperăm că se va găsi o soluție cât mai bună cu câinii fără stăpân.
      Numai bine îți doresc și o seară frumoasă! 🙂

      Apreciază

  6. Macar daca ar lua toata lumea exemplu de la tine, Alex!
    Sa ai un week-end minunat!

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Melly! Eu mai puțin, părinții mei sunt ”părinții adoptivi” ai multor ”orfelini” lătrăcioși.
      Un weekend frumos și ție! 🙂

      Apreciază

  7. Pozele sunt superbe.
    Subiectul e delicat si multivalent.
    Intotdeauna e mai usoara preventia decat vindecarea; acum este deja in faza critica…
    Week-end placut.

    Apreciază

    • # Este o problemă care, într-atâția ani care au trecut fără nicio rezolvare, s-a agravat foarte tare. Într-adevăr, s-a ajuns la faza critică, iar incidentele sunt tot mai multe și tragice. Așa este, era mai simplă prevenția, la momentul potrivit. Dar așa suntem noi, românii, mereu tărăgănînd rezolvările…
      Și eu îți doresc un weekend frumos! 🙂

      Apreciază

  8. De ar actiona la fel cati mai multi romani!
    Din pacate acel cumplit incident a fost de asa natura mediatizat incat ura s-a intetit, iar judecata unora s-a intunecat de-a binelea.
    Nu toti cainii maidanezi sunt agresivi, multi sunt foarte docili, prietenosi, cainele actioneaza ca orice animal din instinct in anumite cazuri cand este agresat,are rabie,incalci un teritoriu al carui paznic si aparator se simte.
    Vina este a noastra ca neam, caci suntem in cele mai multe cazuri insensibili si ignoranti la soarta si viata acestor animale care in alt context de trai se dovedesc niste adevarati prieteni ai omului.

    Apreciază

    • # Ai dreptate, Darius. Câinii sunt animale deosebite, atunci când se bucură de dragostea şi atenţia unui stăpân. Dau totul pentru omul care îi îngrijeşte. Când sunt lăsaţi de izbelişte, se sălbăticesc, iar dacă se mai confruntă şi cu respingerea unor oameni, devin reticenţi şi uneori agresivi faţă de oameni. Dacă n-ar fi fost lăsaţi atâţia ani să se înmulţească atât de mult, nu s-ar fi ajuns aici.
      Să sperăm că se vor lua măsuri umane şi înţelepte, măcar în ultimul ceas…
      Numai bine! 🙂

      Apreciază

  9. Părinţii tăi au un suflet mare, dragă Alex! Gestul lor este admirabil şi demn de urmat! Îi felicit din toată inima mea, Dumnezeu să-i răsplătească înmiit pentru bunătatea lor!
    Cred că micuţa Sara, e topită de dragul căţeluşilor!
    O duminică minunată îţi doresc, Alex! 🙂

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Ştefania! Îţi mulţumesc pentru gândurile bune. Pot să-ţi spun că asta am pomenit mereu în familia noastră: dragostea faţă de toate animalele. Toate sunt suflete lăsate de Dumnezeu ca să ne facă viaţa mai frumoasă.
      Iar Sara este desigur „topită” după căţei şi pisoi. 🙂
      Îţi doresc numai bine!

      Apreciază

  10. cata sensibilitate in acest articol, Alex draga! minunate ganduri, minunate fotografii!
    Superba papusica ta!
    o saptamana buna iti doresc!

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Carmen! îţi mulţumesc pentru gândurile frumoase. Mă bucur că ţi-a plăcut postarea mea şi micuţa mea alături de căţeluşi.
      Şi eu îţi urez să ai o săptămână frumoasă! 🙂

      Apreciază

  11. Tare bun de urmat gestul tatalui tau, de a salva cele doua sufletele si,banuiesc,si altele !”Stapana” si tovarasa lor de joaca, este o dulceata de fetita !Crescand langa animale,cunoscandu-le si iubindu-le, copiii vor fi mai buni !Si reciproca e valabila !

    Apreciază

    • # Multumesc frumos pentru gandurile bune. Daaa, au mai fost si alti orfelini adoptati. Despre unii am mai scris pe blog. Cat despre fetita mea, pot sa spun ca iubeste de pe acum animalele, ceea ce ma bucura mult. Asa este, crescand impreuna cu necuvantatoarele, invatam sa fim mai buni!
      O zi minunata! 🙂

      Apreciază

  12. Mai exista totusi si omenie … toata admiratia pentru asemenea persoane!

    Apreciază

    • # Multumesc frumos, Lorena! Iti doresc o zi frumoasa! 🙂

      Apreciază

      • Am auzit astazi la radio ca s-a votat legea eutanasierii cainilor…trist…

        Apreciază

      • # Mă aşteptam la asemenea „vitejie” din partea „aleşilor” noştri. Aşa ştiu ei să „rezolve” problemele. Astăzi cu câinii… mâine cu oamenii… Doamne fereşte!

        Apreciază

  13. Am fost placut surprinsa de articolul tau.Venea dupa ce citisem la mine un comentariu rautacios de-a dreptul. Este liber fiecare la propria opinie, la a iubi sau nu cainii.Condamnan maidanezii, dar ne comportam ca si unii din ei.Maraim, latram, urlam, sfasiem.Se poate face selectia lor pe cale naturala, prin sterilzare, se pot si eutanasia, cei bolnavi, turbati[desi turbarea tot boala e], bun,se pot eutanasia-brrr!- si cei fara stapani, dar sa se faca cu discretie, sa nu li se mai afiseze pe saituri, in ziare, sub ochii copiilor, al iubitorilor de suflete nevinovate, trupuri insangerate de caini ucisi la gramada.

    Apreciază

    • # Bun venit aici, Maya! Tocmai ce am aflat ca „alesii” nostri au votat lichidarea maidanezilor. Vom vedea multe lucruri ingrozitoare, caci asa stim noi, oamenii, sa rezolvam problemele. Razboiele sunt un alt exemplu de „solutii” umane la probleme intre popoare. Noroc ca animalele nu stiu sa se razbune pe noi, pentru cate rele le facem…
      Sa vedem ce va mai fi.
      Iti doresc o zi buna! 🙂

      Apreciază

      • Multumesc, Alexandru!Ma bucur ca mai exista suflete frumoase.Sa tii minte ce-ti spun eu acum.Vor face doar valuri.Le vor da doritorilor sange, ca la arenele romane in care erau sacrificati crestini nevinovati,apoi isi vor vedea fiecare de ale lui.Alesii se vor bate cu pumnii in piept pentru inca un vot, in cei fara suflet va creste orgoliul ca maiaua la dospit, noi ne vom mangaia cu si mai mare duiosie adevaratii prieteni.Nu mor toti caiinii cand vor stapanii.

        Apreciază

      • # Din păcate, ai descris exact ceea ce se întâmplă deja. Iar marilor „aleşi” li se va părea că au făcut ceva „eroic”, pentru „binele” nostru.
        Dar las’ că are grijă Dumnezeu şi de sufletele oropsite ale acestor biete necuvântătoare…

        Apreciază

  14. Iti las cu drag un link spre cutu meu.Zi senina!

    http://copaculcuvise.blogspot.ro/2013/09/eu-sunt-cutu-de-pe-strada.html

    Apreciază

    • # Minunata poezie! Sunt sigur ca multi catelusi nevinovati asa ne-ar spune, daca ar putea…

      Apreciază

      • Multumesc , Alexandru!

        Apreciază

      • # Cu multă bucurie, Maya! 🙂

        Apreciază

  15. Ceea ce ar trebui sa fie un gest firesc, uman, a ajuns sa fie unul foarte rar, despre care s-ar putea scrie o carte pentru cei tineri. „Cum sa fii bun”. Esti binecuvantat cu parinti deosebiti, cred ca stii asta. Despre animalutele fara stapan… In tot Clujul nu am gasit o curte unde sa pot adaposti un catel, chiar daca toate cheltuielile de veterinar si alimente m-am oferit sa le suport. Oamenii sunt rai, din pacate majoritatea covarsitoare.
    Dar tu sa ai zile frumoase, cu ai tai minunati impreuna!

    Apreciază

    • # Mulţumesc frumos pentru gândurile bune! Îmi pare rău că situaţia este aşa cum o ştim cu toţi. Aş fi vrut să te pot contrazice, dar nu pot, din păcate. Nu ştiu de ce ne-am înrăit aşa de tare şi-am devenit neomenoşi. Toată nemulţumirea pentru ceea ce n-au făcut de-atâţia ani nişte edili nepricepuţi, o revărsăm asupra unor animale nevinovate. Probabil că este mai „convenabil” aşa, dar nu e drept!
      Şi eu îţi doresc zile de toamnă frumoase, alături de cei dragi! 🙂

      Apreciază

  16. Tatal tau e un om cu suflet mare. Felicitari! Din pacate sunt putini astfel de oameni, cei mai multi sunt doar niste ipocriti care latra pe la tv ca iubesc animalele dar n-ar face efectiv nimic pentru vreunul. Absolut nimic. Acum se asteapta sa vina oameni sa adopte cainii strazii si nu apare aproape nimeni. Ru sunt curioasa ce se va intampla… Oricum e clar ca locul bietilor caini nu-i pe strada.
    Eu de 13 ani tot adopt pisicei de pe strada. Nu prea am noroc de ei, soferi care trec pe strada, niste inconstienti care circula cu viteza printre copii si animalute, mi-au calcat deja doi pana acum. Mi-e teama mare ca Snow sa nu pateasca si el asa ceva.
    Si mie mi-a placut tunsoarea 😉
    Sara cred ca e cea mai incantata de prezenta lor 🙂

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Elly! Îţi mulţumesc pentru toate gândurile bune. Să sperăm că această problemă care s-a agravat din cauza nepăsării celor ce aveau datoria să facă ceva, îşi va găsi o rezolvare cât mai bună. Rămân la părerea că dacă ar fi adoptaţi cât mai mulţi câini fără stăpân, numărul lor pe străzi ar scădea semnificativ.
      Sper ca micul tău motănel să nu aibă parte de nepriceperea sau răutatea unor şoferi care chiar au plăcere să lovească animalele care le ies în cale. Am întâlnit destui care fac aşa…. din păcate…
      Într-adevăr, Sara este topită după căţei şi pisici şi tare-i mai smotoceşte… cu drag. Iar cu tunsoarea… câinii din curtea părinţilor au parte în fiecare an de aşa ceva, mai ales în zilele foarte călduroase. Sunt caraghioşi rău după ce-i „miţuieşte” tata.
      Îţi doresc o zi minunată! 🙂

      Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: