Anotimpul gutuilor…
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Să aveţi o miercuri minunată! 🙂
Reflexiile toamnei (V)
Frunzele aurii, căzând din copaci şi împodobind totul în jur, în cel mai frumos mod. Doamna Toamnă, atât de frumos înveşmântată, bucurându-ne inimile cu generozitatea ei… Frumuseţe şi bucurie!
Reflexii în oglindă – o idee a lui SoriN.
Aniversare regală
Astăzi, 25 octombrie, Majestatea Sa – Regele Mihai I – aniversează ziua de naştere. O aniversare regală a unei vârste ce impune respect şi admiraţie – 92 de ani. O viaţă îndelungată şi pilduitoare. Un simbol viu al istoriei acestui popor şi o mărturie adevărată a celei mai prolifice perioade din istoria acestui neam – perioada regalităţii – când românii au câştigat cel mai mare prestigiu în lume. Tocmai la această perioadă ne gândim, în aceste vremuri tulburi, dorindu-ne revenirea la normalitate, la valorile pe care le-am cam uitat, la locul pe care România merită să-l ocupe cu adevărat în rândul ţărilor lumii, cu demnitate şi onoare.
La mulţi ani fericiţi, Majestate! Să ne trăiţi întru mulţi ani!
Wordless Wednesday (CXXX)
Aurul toamnei…
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Vă doresc o zi de miercuri cât mai frumoasă!
De pe la noi…
– Puteţi să staţi liniştiţi! Cu noi sunteţi în siguranţă. Cât ai clipi din ochi, cu acest fioros „bolid” suntem imediat lângă tine! 😀
Scările care duc… în gard! Oricât ai căuta, poartă n-avem pe aici. Dacă vrei să ieşi în stradă, poţi să sari liniştit! 🙂
Conform DEX – „dulcegărie”, dulcegării, s. f. (Depr.) – Vorbă, purtare, atitudine dulceagă.
Aha, deci nu e vorba de prăjituri! Dar dacă vreţi, vă spunem ceva… de dulce! 🙂
Happy Weekend – o idee veselă de la Elly W.
Numai bine, tuturor!
Reflexiile toamnei (IV)
Toamna ce se reflectă în „oglinzile” bălţilor ce au apărut la tot pasul, după ploile din ultimele zile…
Reflexii în oglindă – o idee a lui SoriN.
Wordless Wednesday (CXXIX)
Frumuseţea cea trecătoare a verii…
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Vă doresc o zi de miercuri cât mai frumoasă! 🙂
Amurg de toamnă…
Zilele toamnei, tot mai scurte… Înserarea zorită, ce grăbeşte sfârşitul fiecărei zilei… Cerul înflăcărat, ca o ultimă privire a zilei ce a trecut, înainte ca noaptea să îmbrăţişeze totul în jur… Noi, mult mai grăbiţi către casă…
Este încă o toamnă frumoasă!
Reflexiile toamnei (III)
Zilele friguroase din septembrie ne-au speriat destul de tare, crezând cu toţi că frigul a pus prea repede stăpânire peste natură, mai devreme decât ne-am fi aşteptat. Numai că natura are socotelilei ei şi iată că au revenit şi zilele frumoase, cu cer senin şi cu căldură plăcută afară. Care ne invită să profităm cât mai mult de frumuseţea de afară, de natură.
Aşa că astăzi vă invit tot în… parc! Chiar dacă sunt locuri pe care le-am văzut şi revăzut de sute de ori, îmi place nespus de mult fiecare revedere şi parcă de fiecare dată descopăr frumuseţi noi, culori deosebite, bucurii care-ţi umplu sufletul.
Să aveţi un weekend cât mai frumos! 🙂
Au înflorit din nou păpădiile şi-au început să-şi răspândească seminţele noi. Iar trifoiul este mai verde ca oricând!
O salcie plângătoare, aplecată peste apă, parcă vând să îmbrăţişeze lacul cu crengile ei ca nişte braţe…
Verdele crud al… toamnei! Chiar aşa!
Reflexii în oglindă – o idee a lui SoriN.
„Bătrânica”
A împlinit venerabila vârstă de 38 de ani. Ceea ce, pentru o maşină înseamnă mult. De vreo doi ani este trasă definitiv pe dreapta, încheindu-şi misiunea pe care şi-a împlinit-o cu succes atâţia ani. A trecut prin multe schimbări şi nu mai seamănă deloc cu frumoasa… verde-albăstrui care a intrat prin 1975 pe poarta curţii noastre. Era o apariţie superbă pentru acei ani cu maşini puţine pe şoselele româneşti. Ne-a purtat cu grijă pe toate meleagurile patriei, văzând împreună multe locuri minunate. Nu a avut niciun incident, slavă Domnului! Cât despre muncă… a fost folosită la atâtea treburi şi munci grele, mai ceva ca un camion! Prin anii ’90 a trecut printr-un facelift consistent, atunci devenind roşie ca focul. A mers foarte bine, iar originea sa franţuzească s-a văzut în tot aceşti ani căci, fiind dintre primele serii de maşini Dacia, avea multe componente din ţara-mamă, inclusiv motorul. Tata era tare mândru de franţuzoaica lui pe care a botezat-o româneşte… Mariţa! Când mai avea probleme cu pornitul, pe vreme rece, îi adresa îndemnuri vesele: „- Hai Mariţa!” Şi ea pornea de fiecare dată.
A fost o maşină bună. Tata nu s-a îndurat să renunţe la ea nici după ce în curte a sosit o surată mai tânără, mai arătoasă şi mai performantă. Pentru treburi, tot Mariţa era cea mai bună. Până când bătrâneţea şi-a spus cuvântul şi a trebuit scoasă la pensie. A rămas în faţa porţii, iarba a crescut pe lângă ea, iar maidanezii de la poartă şi-au găsit adăpost la umbra ei. Faimosul şi mult trâmbiţatul „program- rabla” nu a avut loc şi pentru venerabila roşcată, care a rămas tot la poartă, aşteptând… o dată viitoare. Mai glumea tata zicând că o păstrează ca să pună… cloşti în ea! 🙂 Deocamdată se bucură de ea căţeii de la stradă.
Ne vom aminti mereu de buna noastră maşină Mariţa! Pentru mine înseamnă amintirea tuturor clipelor frumoase din copilărie şi adolescenţă. 🙂
PS. Am găsit pe internet o fotografie care seamănă cu imaginea de la început a Mariței. Cum spuneam mai sus, a fost ”cosmetizată” cu ani în urmă. Cam așa arăta la început:
